Mergi des la toaleta? Iata care sunt cauzele

- administrarea de medicamente cu rol diuretic- tranzitul intestinal incetinit (constipatia)- declinul cognitiv legat de varstaAceasta afectiune o intalnim sub doua forme: o forma spastica (contractata,hipercontractila) ce duce la retentie de urina din cauza faptului ca muschii sunt hipercontractati si a doua forma este cea hipotona (flacida, paralitica) in care apare polakiuria si datorita faptului ca muschii si sfincterul vezical nu se contracta. Principalele semne si simptome sunt , partiala sau totala, incontinenta sau nevoia frecventa de urinare (polakiurie), asociindu-se frecvent tulburarile de defecatie si de dinamica sexuala. Confirmarea diagnosticului implica un examen clinic general, un examen neurologic si un examen urologic, iar ca si explorari paraclinice avem nevoie de:1. analize de laborator (creatinina, uree, rezerva alcalina, ionograma serica, un examen sumar de urina, iar in cazul in care se depisteaza o posibila infectie urinara se face si pentru a stabili sensibilitatea germenului la un anumit antibiotic. este indicata pentru a vizualiza starea rinichilor si refluxul urinei, precum si dilatarea cailor urinare, dar si eventuale obstacole in confirmarea diagnosticului. urografia se face pentru a determina eventualele obstacole in traseul de evacuare a urinii cum ar fi mici calculi sau chiar eventuale tumori.

ureterocistografia (mictionala sau retrograda) ne ajuta la stabilirea functionalitatii si morfologiei vezicii urinare si a uretrei prin injectarea unei substante de contrast. uretrocistoscopia necesara pentru confirmarea eventualelor leziuni vezicale sau sfincteriene. in cazuri speciale,cand celelalte investigatii nu ofera informatii suficiente este indicat si RMN-ul cu substanta de contrast. Diagnosticul diferential se poate face cu:- diversele afectiuni neurologice (tabes, scleroza multipla, boala Parkinson, siringomielie, accident vascular cerebral)- mictiunile imperioase din infetiile cailor urinare joase (uretrite, cistite) asociate cu febra si stare generala alterata. - incontinenta din fistulele uretero-vezico-vaginale.

- patologia prostatica in cazul sexului masculin. Complicatiile cele mai frecvente sunt infectiile urinare rezistente la tratamente repetate, dar si sau vezicala ce duce treptat la alterarea functiei renale in totalitate, ajungandu-se in final la insuficienta renala. Tratamentul difera in functie de cele doua forme ale afectiunii, insa scopul este unul comun si consta in restaurarea activitatii vezicale pentru a realiza un confort mictional normal pacientilor in cauza. Pentru forma spastica se urmareste declansarea actului mictional involuntar prin stimulare cutanata abdominala, sau cu ajutorul tratamentului medicamentos care vizeaza relaxarea musculaturii striate, iar in ceea ce priveste cea de a doua forma tratamentul vizeaza controlul incontinentei urinare prin medicamente sau prin interventie chirurgicala in functie de gradul afectarii. Interventiile chirurgicale presupun refacerea muschilor si a ligamentelor, repozitionarea vezicii sau implantul de sfincter artificial pentru a controla fluxul urinei si a preveni scurgerile.

Se mai pot injecta si diverse substante in tesutul din jurul uretrei pentru a ajuta la refacerea tesutului,iar aceste substante contin colagen si ce fac de 2 ori pe an prin anestezie locala; o alta substanta ce se poate injecta este si in doze mici cu rol in paralizarea sfinterului, determinand relaxarea acestuia. Pe langa tratamentul celor doua forme trebuie acordata o atentie deosebita si litiazei renale asociate frecvent acestei patologii. Tratamentul litiazei renale vizeaza indepartarea calculilor prin metode moderne cum ar fi litotritia endoscopica, o tehnica minim-invaziva ce ofera pacientului o recuperare mult mai rapida fata de chirurgia clasica, dar in functie de dimensiunea si numarul calculilor se mai poate face si litotritie extracorporeala ce este o tehnica noninvaziva pentru pacienti si cu rezultate la fel de bune. Educatia medicala este primordiala in ceea ce priveste cunostintele legate de patologia sa, consumul de lichide, dar si modul in care trebuie sa-si gestioneze medicatia, sau in cazuri mai deosebite chiar autosondarea ce trebuie efectuata in conditii corespunzatoare de igiena pentru. Preventia include diverse metode simple de urmat, cum ar fi:- reglarea tranzitului intestinal si evitarea instalarii constipatiei;- evitarea consumului de alcool, cafea si tutun;- evitarea ridicarii unor greutati sau eforturi mari sustinute;- invatarea exercitiului de dubla evacuare ce presupune o reincercare dupa primul act mictional;- fixarea unor perioade mai lungi de mers la baie, la intervale de 3-6 ore;-utilizarea lenjeriei si articolelor izolante si special percepute pentru a absorbi si neutraliza mirosul neplacut.

Vezica neurogena este un sindrom cu care se poate trai fara probleme si poate fi tratat prin tehnici noi si minim-invazive care confera pacientilor un stil de viata normal fara grija de a urina la mici intervale de timp. .