De ce apare pubertatea precoce la fetiţe: simptome, factori favorizanţi, diagnostic şi tratament

Părinţii devin îngrijoraţi atunci când observă apariţia semnelor de pubertate la copii. Cu toate astea, mulţi dintre copiii care au o pubertate precoce nu necesită tratament. Prima menstruaţie din viaţa unei fete se numeşte menarhă, iar vârsta medie de apariţie este de 12 ani. Atunci când semnele de pubertate (sânii şi părul pubian) apar înainte de 8 ani, iar menarha înainte de 9 ani, ne confruntăm cu o pubertate precoce. Astăzi. vârsta de apariţie a menarhei este în scădere, ceea ce este îngrijorător.

În secolul 19 vârsta medie de apariţie a primei menstruaţii era de 17 ani, iar la mijlocul secolului 20 de13-14 ani. Medicul ginecolog Erna Stoian explică pentru CSID care sunt factorii care conduc la apariţia pubertăţii precoce, când sunt necesare analizele şi care poate fi tratamentul. Pubertatea preoce pare să fie legată de creşterea riscului de diabet, hipertensiune, boli cardiovasculare şi chiar cancer (în timpul vieţii adulte). Tipuri de pubertate precoce: Pubertatea precoce centrală este şi cea mai frecventă. Procesul este identitic cu cel al pubertăţii normale, dar apare mai devreme.

Glanda hipofiză începe să secrete hormoni hipofizari sexuali, care stimulează ovarele să producă estrogeni. Aceştia sunt răspunzători de apariţia semnelor sexuale secundare, cum ar fi dezvoltarea sânilor. Mai rar, pubertatea precoce centrală este cauzată de o afecţiune medicală: tumori cerebrale, traumatisme cerebrale sau de o infecţie la nivelul creierului, ca în cazul meningitelor sau encefalitelor. Pubertatea precoce periferică sau pseudopubertatea este foarte rară. Hormonii sexuali, în cazul fetiţelor estrogeni, declanşează simptomele, creierul şi glanda pituitară nefiind implicate.

De obicei, este cauzată de o afecţiune localizată la ovare – tumora de ovar, de glandă suprarenală sau de o hipotiroidie severă. Factori favorizanţi: Sexul feminin este de 10 ori mai predispus să prezinte pubertate centrală precoce. Factorul genetic. Creşte riscul dacă părinţii şi fraţii au avut  pubertate precoce. Rasa neagră este mai predispusă.

Obezitatea măreşte riscul, mai ales la fetiţe. Atunci când grăsimea este în exces poate apărea o secreţie crescută de estrogeni, care favorizează apariţia pubertăţii precoce. Unele studii arată că cu cât indicele corporal este mai crescut la vârsta de 3 ani, cu atât riscul este mai mare. Expunerea copilului sau a mamei, în timpul sarcinii, la chimicale ce conţin estrogeni sau mimează estrogenii. Deşi efectele anumitor substanţe sunt greu de măsurat, mai multe sudii arată că ftalaţii, bisfenolul A (BPA), DDT, dioxina sau compuţii bifenili policloruraţi interferează cu secreţia hormonilor sexuali.

De asemenea, prezenţa hormonilor de creştere în anumine produse, ca şi carnea de pasăre, produse lactate, poate fi o cauză a pubertăţii precoce, dar şi a scăderii vârstei de apariţie a primei menstruaţii. Nivelul scăzut al vitaminei D. Pubertatea precoce poate cauza copiilor atât probleme fizice, cât şi emoţionale: Statura mică. Hormonii sexuali blochează creşterea. Fără tratament, înăţtimea la adult este de doar 1.

5 m, în cazul fetelor Probleme comportamentale: probleme de socializare, dezinteres faţă de şcoală,  neîncredere în sine, depresie, tulburări alimentare, consum de alcool sau droguri. Acestea se datorează disconcordanţei între dezvoltarea emoţională şi cea fizică. Copiii se simt ruşinaţi de schimbările fizice pe care le traversează, aşa că se simt diferiţi faţă de colegii lor de aceeiaşi vârstă. Debut precoce al vieţii sexuale. Parteneri sexuali multiplii.

Risc crescut de contactare a unor boli cu transmitere sexuală. Stres crescut, pubertatea poate fi o perioadă confuză, chiar şi atunci când apare după 12 ani. Suportul parental este absolut necesar pentru copiii cu pubertate precoce, pentru că ei trebuie educaţi în privinţa schimbărilor care apar. Pubertatea preoce pare să fie legată de creşterea riscului de diabet, hipertensiune, boli cardiovasculare şi chiar cancer, în timpul vieţii adulte. Cum se pune diagnosticul? Dacă un părinte suspectează apariţia pubertăţii la copil, trebuie să  ajungă cu el la medic pentru un diagnostic corect.

Uneori, semnele iniţiale pot fi înşelătoare. Char dacă fetiţei dv. i s-au dezvoltat sânii mai devreme şi i-a apărut părul pubian, diagnosticul nu este întotdeauna cel de pubertate precoce. Medicul poate solicita analize hormonale şi o radiografie de pumn pentru determinarea vârstei osoase. Deoarece pubertatea precoce poate fi cauzată de afecţiune serioasă, pentru stabilirea corectă a diagnosticului pot fi necesare analize şi teste imagistice.

Cum se tratează pubertatea precoce? În cele mai multe cazuri, tratamentul nu este necesar. Dacă medicul recomandă tratament, acesta este foarte important de urmat. În general se administrează analogi de gonadotropine ce încetinesc dezvoltarea pubertală. .