Enterocolita simptome, tratament şi metode de prevenire

Sezonul de vară se asociază cu frecvenţa maximă a cazurilor de enterocolită. În special copiii sunt cei afectaţi, deoarece stomacul lor sensibil nu poate tolera alimentele care au suferit modificări organoleptice în urma temperaturilor necorespunzătoare.   Însă există şi agenţi infecţioşi implicaţi preponderent în îmbolnăvirile apărute în sezonul rece, cum ar fi virusul Norwater sau rotavirusurile. De asemenea, răspândirea infecţiilor pe cale digestivă este favorizată de factori economico-sociali, cum ar fi nivelul de salubritate, aprovizionarea deficitară cu apă sau igiena individuală precară. Nu doar copiii sunt vizaţi, ci şi adulţii care, în condiţiile nerespectării regulilor de igienă, se pot îmbolnăvi uşor de diverse tulburări digestive. Dar ce este, mai exact, enterocolita, cum se manifestă, ce măsuri putem lua pentru a ameliora simptomele şi, mai ales, cum o putem preveni?

Aceasta se manifestă de obicei prin diaree moderată sau severă, care poate fi însoţită de piederea apetitului, vomă, crampe şi disconfort abdominal. Deşi, de obicei, nu este severă la adulţii sănătoşi, provocând numai disconfort şi neplăcere, la pacienţii foarte bolnavi, foarte tineri sau foarte bătrâni poate produce deshidratare severă şi dezechilibre electrolitice, ambele fiind potenţial fatale.  Tipul şi severitatea simptomelor depind de tipul şi cantitatea microorganismelor sau toxinelor ingerate, precum şi de rezistenţa individuală. Debutul este de obicei brusc – unori dramatic  - cu pierderea apetitului, greaţă sau vomă. Pacienţii prezintă zgomote intestinale puternice şi uneori crampe abdominale.

  Diareea, însă, este simptomul cel mai frecvent întâlnit în caz de enterocolită, şi poate fi însoţită de eliminarea vizibilă de sânge şi mucus odată cu materiile fecale.   De asemenea, meteorismul, balonarea, febra, starea generală de rău, durerile musculare şi epuizarea extremă se numără printre manifestările enterocolitei.   Episoadele de vomă şi diaree severă pot conduce la o deshidratare marcată, care are drept consecinţă stări de slăbiciune, scăderea frecvenţei episoadelor de urinare, gura uscată şi plânsul fără lacrimi (în cazul copiilor mici). Trebuie ţinut cont de faptul că dezechilibrele hidro-electrolitice sunt potenţial severe, în special la sugari, bătrâni sau la persoane care suferă de afecţiuni cronice. sus \t\t\t\t\t\t\tEnterocolita – Cauze \t\t\t\t\t\t\t\t\t\t\t\t Infecţiile care produc enterocolita pot fi transmise de la o persoană la alta (contact interpersonal), în special dacă o persoană care are diaree nu se spală bine pe mâini după ce a avut scaun.

Infecţia unei persoane se poate produce şi în urma ingestiei de alimente sau apă care au fost contaminate cu materii fecale infectate. Majorotatea alimentelor pot fi contaminate cu bacterii şi produc enterocolită dacă nu sunt preparate termic sau pasteurizate corespunzător. Apa contaminată este ingerată uneori în moduri neobişnuite, de exemplu prin înotul într-o piscină contaminată de materii fecale eliminate de o persoană infectată.

SIMPTOME: diaree cu sânge (mai rar apoasă) care persistă peste 7 zile. Salmonella SURSE: consumul de alimente contaminate, contactul cu reptile (iguane, şerpi, ţestoase). SIMPTOME: febră, crampe abdominale, greaţă, vomă, diaree (cu sânge sau nu), care durează între 3-7 zile. Shigella SURSE: contact interpersonal, în special în creşe. SIMPTOME: diaree moderată sau severă, materii fecale apoase, cu consistenţă scăzută, dureri la defecare, care persistă de obicei aproximativ o săptămână.

Escherichia coli SURSE: consumul de carne insuficient preparată termic, lapte nepasteurizat, înotul în pisine contaminate, contact interpersonal, atingerea animalelor infectate şi apoi introducerea degetelor în gură. SIMPTOME: crampe abdominale cu debut brusc, diaree apoasă care devine sanguinolentă în primele 24 de ore, sindrom hemolitic-remic. Clostridium difficile SURSE: infecţia apare la persoanele care au luat antibiotice, din cauza colonizării cu bacterii patogene SIMPTOME: diaree. Entamoeba histolytica SURSE: ingestia de alimente sau apă contaminate. SIMPTOME: diare cu sânge, dureri abdominale, scădere ponderală, infecţii la nivelul ficatului sau a altor organe, simptome care durează 1-3 săptămâni.

E. coli enterotoxigenă SURSE: ingestia de alimente sau apă contaminate. SIMPTOME: diaree apoasă, care durează de obicei între 3 şi 5 zile. Vibrio cholerae SURSE: ingestia de alimente sau apă contaminate. SIMPTOME: diare apoasă nedureroasă, vomă, pierderi masive de lichide sau chiar şoc electrolitic.

Staphylococcus aureus SURSE: ingestia de alimente contaminate cu toxine produse de această bacterie. SIMPTOME: greaţă, vomă, simptome care debutează la 2-8 ore de la ingestia alimentelor contaminate. Infecţii virale (rotavirusuri, virus Norwalk, astrovirusuri, adenovirusuri enterice) SURSE: infecţii epidemice şi frecvent sezoniere. SIMPTOME: diaree apoasă, vomă, febră, care persită 2-7 zile. Giardia SURSE: ingestia de apă de izvor contaminată, contact interpersonal, în special în creşe şi grădiniţe.

SIMPTOME: diaree, greaţă, pierderea apetitului, care persistă mai mult timp (de la câteva zile la câteva săptămâni), cu eliminarea de materii fecale grăsoase, balonare abdominală, eliminarea de gaze şi scădere ponderală. Cryptosporidium SURSE: ingestia de apă contaminată, contact interpersonal (persoanele cu SIDA sunt mai susceptibile la acestă infecţie).

Alteori enterocolita pare a fi produsă de ingestia unor alimente contaminate sau insuficient preparate termic. Călătoriile efectuate recent, în special în anumite ţări, pot de asemenea să ofere indicii referitoare la cauza bolii. Dacă simptomele sunt severe sau persistă peste 48 de ore, se pot examina în laborator mostre de materii fecale pentru a se stabili prezenţa de globule albe şi bacterii, virusuri sau paraziţi. Rareori, în încercarea de a descoperi cauza se pot analiza în laborator mostre prelevate din lichidul de vomă, alimente sau sânge. Dacă simptomele persită mai mult de câteva zile, poate fi necesară examinarea intestinului gros prin colonoscopie pentru a se stabili dacă persoana suferă de un alt tip de boală, cum ar fi colita ulcerativă.

sus \t\t\t\t\t\t\tEnterocolita – Prevenţie \t\t\t\t\t\t\t\t\t\t\t\t Deoarece majoritatea infecţiilor care produc enterocolită se transmite de la o persoană la alta, în special prin contact direct sau indirect cu materii fecale infectate, spălarea corectă pe mâini după fiecare scaun – folosind apă şi săpun – este cel mai eficace mod de prevenire. Pentru prevenirea infecţiilor transmise pe cale alimentară, carnea şi ouăle ar trebui preparate termic corespunzător, iar ceea ce rămâne după masă ar trebui refrigerat cât mai repede.   La sugari, o modalitate simplă şi eficace de prevenire o reprezintă alăptarea la sân, însă mama trebuie să aibă grijă la alimentaţie. Prevenirea enterocolitei este posibilă prin respectarea regulilor de igienă individuală: spălatul mâinilor cu apă şi săpun înaintea oricărei mese, spălarea eficientă a alimentelor care se consumă neprelucrate termic, spălarea şi dezinfectarea tacâmurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar când acest lucru nu este posibil, a apei fierte şi răcite ori a apei minerale îmbuteliată corespunzător.Nu întotdeauna tratamentul cauzei, adică eradicarea agentului infecţios cu ajutorul antibioticelor este indicată.

Diareea provocată de virusuri nu răspunde la tratamentele antibiotice! În plus, utilizarea neraţională a antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determină selecţionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice. Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide şi electroliti. Aceasta se realizează prin consumul de lichide - ceaiuri neîndulcite, apă minerală (plată), zeamă de orez, supă de morcovi. Utilă este adăugarea sărurilor de rehidratare care se găsesc în farmacii, în pliculeţe cu dozaj corespunzător. Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la recomandarea medicului), aplicaţii de căldură pe abdomen.

Vărsăturile pot fi combătute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan, Metoclopramid, dar numai la indicaţia medicului şi în dozaj corespunzator. De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindecă în câteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânză proaspătă, mere rase, supă de zarzavat strecurată, carne fiartă. Sunt excluse legumele şi fructele crude, lactatele şi prăjelile. Regimul trebuie mentinut 2 - 3 zile după disparitia simptomelor.

Pe măsură ce simptomele se ameliorează, pacientul poate începe să mănânce alimente cu acţiune blândă asupra sistemului digestiv, cum ar fi cereale, banane, orez, marmeladă şi pâine prăjită. Antibioticele sunt utilizate in unele cazuri de enterocolite bacteriene : dizenteria bacteriana, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie si localizari extraintestinale, forme care nu raspund la dieta si la medicatia simptomatica, forme recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodată sunt recomandate în enterocolite ale copiilor din colectivitati, enterocolite ale personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut si enterocolite cu febra persistenta. Administrarea de antibiotice se face numai la indicaţia medicului. Antibioticul recomandat, doza zilnica, durata tratamentului, diferă în funcţie de etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, vârsta pacientului.