Sex de tip fast food: iată ce pericole implică!

Tot mai mulţi tineri, care nu se mai simt atraşi de partenerii lor, ajung în cabinetele psihologilor cautând o soluţie pentru relaţia lor. Viaţa lor sexuală este un dezastru şi se întreabă dacă mai merită să rămână împreună. Mulţi dintre ei sunt căsătoriţi, au copii, iar această decizie nu este deloc una uşoară de luat, mai ales că unii dintre ei nici nu sunt la prima relaţie care eşuează în acest fel.   În opinia sexologului Gabriela Marin, actuala societatea trece printr-o criză a sexualităţii fără precedent, perioadă caracterizată ca fiind “epoca sexului de tip fast food”. “Dacă acum mai mult de jumătate de secol, sexul era perceput mai mult ca un mijloc de procreere şi înmulţire a speciei, descoperirea metodelor de contracepţie a deschis calea sexului pentru plăcere. Filmele pentru adulţi şi răspândirea lor odată cu dezvoltarea internetului au contribuit la stimularea imaginaţiei, iar în prezent, sexul nu se mai trăieşte din plin, ci este o necesitate pe care o consumăm aidoma alimentelor de tip fast food.

Astfel, majoritatea relaţiilor în care iubiţii nu îşi depăşesc condiţia obişnuită, instinctuală, au o durată între 2 şi 4 ani, iar după acest timp, atracţia sexuală dispare”, declară sexologul Gabriela Marin. Cum identificăm sexualitatea de tip fast food? Specialistul este de părere că numeroşi tineri învaţă să facă dragoste urmărind materialele pornografice de pe internet şi intră în viaţa sexuală având deja anumite idei preoconcepute despre sex, care le limitează foarte mult trăirile şi experienţele. Mai mult, majoritatea cuplurilor sunt atât de impregnate de prejudecăţile şi limitările întâlnite în sexualitatea de tip fast food învăţată din filmele porno, încât ei consideră că: Modul în care arătăm este totul. “Sexualitea obişnuită desprinsă din filmele porno se focalizează exclusiv pe corp. Astfel, suntem condiţionaţi să credem că sexualitatea noastră depinde în special de felul în care arătăm.

Ajungem să credem că nu putem avea o viaţă sexuală satisfăcătoare decât dacă suntem tineri, arătăm perfect, cu sânii tari şi mari sau penisul de o mărime apreciabilă; prejudecată care poate determina probleme serioase legate de încrederea în sine, în special la cei care nu se mai consideră tineri sau care nu au un corp perfect, de fotomodel”, explică psihoterapeutul Gabriela Marin. Trebuie neapărat să ne satisfacem partenerul, ca el/ea să aibă orgasm. “Mentalitatea clasică menţionează faptul că satisfacerea celuilalt este elementul central. Cu toţii ştim că a-i dărui celuilalt plăcere şi satisfacţie în timpul actului sexual este un lucru minunat. Însă, în clişeul folosit în filmele porno, acesta este unicul şi cel mai important scop al actului sexual.

Cealaltă faţă a monedei este faptul că dacă partenerul nu obţine orgasmul, sexul devine o problema, Şi astfel, sexul = orgasm. Se pierde chiar scopul principal al interacţiunii sexuale, care este starea de plăcere, de intimitate. Se ajunge astfel, foarte rapid la anxietatea de performanţă în cazul ambilor parteneri”, spune sexologul. Apropierea şi intimitatea nu sunt importante. “Materialele pornografice nu au nimic în comun cu apropierea, cu dragostea dintre cei doi parteneri.

Ele arată doar nişte acţiuni de natură fizică, pe care doi indivizi le pun în practică şi nu există conectare sau vreun grad de intimitate emoţională între ei. Desigur că şi sexul ocazional îşi are rostul său, însă, toţi ştim foarte bine diferenţa dintre a face sex şi a face dragoste. Bărbaţii poate că intuiesc acest lucru, mai mult ca oricine”, declară psihologul Gabriela Marin. Acesta este maximul pe care îl putem avea. “Cea mai dăunătoare parte a clişeelor sexuale învăţate din filmele porno este că acestea ne fac să credem că asta este maximul pe care il putem ce putem avea, că dincolo de această simplă interacţiune a corpurilor fizice, nu mai trăim nimic.

Dacă totuşi ne dorim senzaţii mai intense şi mai împlinitoare, ne fac sa credem ca e cazul să le căutăm în zona kinky, descrisă în tratatele sexuale ca parafilii, acestea fiind reprezentate în special de BDSM şi fetişuri şi nu în direcţia unei conectări reale, pline de iubire cu partenerul”, conchide specialistul în relaţii de cuplu, psiholog Gabriela Marin.