Bolile parazitare: cauze, simptome, tratament

De cele mai multe ori, boala este asimptomatica, motiv pentru care multi dintre pacienti nu se prezinta la medic si sunt depistati intamplator la bilantul anual de analize medicale. Semnele cele mai frecvente apar la 2-3 zile de la contaminare, dupa ce parazitul se instaleaza in organism si se caracterizeaza prin scaune diareice, urat mirositoare, frecvente sau nu si asociate cu dureri abdominale si care pot dura cateva saptamani. Mai pot aparea urmatoarele simptome dupa caz:- febra sau ;- durere acuta abdominala de regula localizata in zona ombilicului (buric);- senzatie de prelungita;- varsaturi periodice, in special dimineata;- aparitia eruptiilor pe piele de culoare roz-rosu si insotite de mancarime;- dureri de cap ();- scaderea poftei de mancare;- pierdere in greutate de cauza necunoscuta- mancarimi nazale si in zona anala;- senzatie de ;- scaun moale sau in unele cazuri chiar constipatie;- respiratie urat mirositoare (fetida). Pentru a depista parazitii prezenti la nivel intestinal se va efectua analiza materiilor fecale (), iar pentru ca proba biologica sa fie utila pentru examenul microscopic recoltarea probei de catre pacient are un rol important. Recoltarea se face intr-un dispozitiv special numit coprocultor, ce are atasat un capacel cu o lingurita speciala ce trebuie recoltat cu ajutorul linguritei din trei locuri diferite pentru a exista sanse mai mari sa se depisteze ouale/chistii parazitari. Pe langa examenul coproparazitologic mai poate fi efectuat si un set de analize de sange, iar hemoleucograma poate evidentia un nivel crescut al eozinofilelor (celule responsabile de evidentierea alergiilor si parazitozei intestinale).

Confirmarea diagnosticului se face dupa o anamneza sau istoric medical bine efectuat cu aflarea tuturor informatiilor legate de locul de munca, conditiile de trai, antecedente familiale si personale patologice, urmate apoi de corelarea cu analizele de sange si cele din scaun, dar si cu testele antigenice cu rol in detectarea proteinelor antigenice ale parazitului daca acesta nu a fost evidentiat microscopic. Este unul simplu de administrat si usor de suportat atat pentru adulti, cat si pentru copii si consta in medicamente cu rol antiparazitar ce se administreaza fie in doza unica cu repetare la o saptamana, fie timp de cinci zile consecutiv in cazul infectiilor cronice/rezistente la terapie cu pauza timp de o saptamana si repetare dupa. In cazul copiilor, fie se administreaza medicamente antiparazitare sub forma de sirop sau comprimate pisate dozate corespunzator, fie se recurge la tratament naturist sub diverse forme (sirop/pastile). De retinut este faptul ca odata ce ati depistat parazitoza intestinala este important sa fie tratat fiecare membru al familei pentru a evita o eventuala reinfestare si a distruge rezervorul de contaminare. Dupa tratament si pauza, mai este indicat repetarea setului de analize, in special analizele din scaun pentru a vedea daca tratamentul a fost eficient, iar in cazul in care nu s-au eradicat, medicul trebuie sa prescrie un alt tratament pentru o perioada mai lunga de timp.

Depistarea si tratarea persoanelor infectate, dar care nu fac boala numite purtatori asimptomatici sunt indispensabile in caz de contaminare repetata mai ales in colectivitati. Celelalte masuri de preventie presupun dupa utilizarea toaletei (in special la copii), precum si fierberea sau filtrarea apei susceptibila de a fi contaminata si pregatirea termica suficienta a alimentelor in zonele cu igiena precara. Fiecare boala trebuie tratata cu atentie conform indicatiilor medicale, iar in cazul parazitozei intestinale, tratarea bolii include si un regim igieno-dietetic mai special in sensul ca masurile de igiena trebuie sporite, iar cele de dieta trebuie selectate alimentele bogate in vitamine, saruri minerale, substante antiseptice, vermifuge (care distrug parazitii) si antiinflamatoare inglobate toate in diverse salate. De evitat ar fi: conservele, , mezelurile, lactatele, produsele picante si in special dulciurile, cafeaua si bauturile alcoolice, pentru ca tratamentul sa isi faca efectul dorit si sa nu interactioneze cu alimente care ar putea inhiba actiunea. .