Intervenţia chirurgicală i n ginecomastie

Proliferarea benignă a ţesutului glandular masculin poartă numele de ginecomastie, iar intervenţia chirurgicală este cea mai importantă metodă de rezolvare a acestei problem de sănătate. Doamna doctor Carmen Giuglea medic Primar şi Şef secţie în cadrul Secţiei de chirurgie plastică şi microchirurgie reconstructivă a spitalului clinic de urgenţă Sf. Ioan Bucureşti, Doctor în ştiinţe medicale, Şef lucrări în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti. Ce este ginecomastia Are că definiţie proliferarea benignă a ţesutului glandular al şanului la bărbat. Trebuie diferenţiată de pseudoginecomastie (lipomastie), care semnifică dezvoltarea anormală a grăsimii subareolare la bărbat, fără proliferare glandulară. Poate fi idiopatică, cu o cauza proprie (cel mai frecvent), fiziologică (neonatală, din cauza trecerii estrogenilor materni în ulaţia placentară, pubertală, prin exces de extradiol versus testosteron sau de vârstă, din cauza scăderii testosteronului ulant), patologică sau farmacologică (administrarea de medicamente ce conţin hormoni feminizanţi).

Sumarizând, în general apare la pacienţi tineri. Desfăşurarea intervenţiei chirurgicale Pentru un tratament corect, este necesară evaluarea pacientului din punct de vedere endocrin şi apoi a situaţiei locale (ecografic, RMN), pentru alegerea metodei chirurgicale de tratament cea mai potrivită. Această poate constă în lipoaspiraţie, atunci când mărirea volumului sânilor este determinată în primul rând de hipertrofia ţesutului adipos subareolar, în excizia glandei dezvoltate anormal sau, cel mai frecvent,  din asocierea lipoaspiratiei cu excizia glandulara. În cazul în care aspectul inestetic prozat al şanului unui bărbat este determinată de o scădere importantă în greutate, atunci va fi necesară îndepărtarea excesului de piele, cu mutarea poziţiei areolei, şi evident, cu cicatricile inerente acestor modificări.   Intervenţia se efectuează sub anestezie generală şi durează în medie o ora, adeseori fiind necesară montarea unor drenaje aspirative pentru câteva zile.

Perioada de recuperare este de aproximativ 2 săptămâni, în care pacientul va trebui să poarte un corset elastic care să-I ajute la aplicarea pielii pe musculatura de dedesubt. La aproximativ 4 săptămâni de la intervenţie se poate începe efectuarea unui masaj local, care să ajute pielea să se asuplizeze. Riscurile intervenţiei Riscurile intervenţiei chirurgicale sunt strict locale, în strânsă legătură cu tehnică chirurgicală, sau legate de riscurile oricărei anestezii generale. Posibilele tulburări de sensibilitate de la nivelul areolelor se ameliorează în general în câteva luni, iar eventualele suferinţe ale areolei (determinate de excizia de dedesubt a glandei, de posibile necroze parcelare sau totale ale areolei) pot determina cicatrici depigmentate. În cazul în care a fost necesară mutarea complexului areolo-mamelonar, sub formă de grefă liberă de exemplu, se pot produce de asemenea uneori întârzieri în vindecare, cu cicatrici vizibile, asociată în acest caz şi cu pierderea sensibilităţii areolare.

Neregularităţi ale zonei lipoaspirate pot apărea atunci când lipoaspiraţia a fost făcută prea superficial. Toate aceste posibile complicaţii sunt rare, iar în general efectul estetic este benefic, rezolvând un disconfort estetic unor bărbaţi care căpătaseră un aspect efeminat prin dezvoltarea anormală a glandei mamare. .