Singurătatea de sărbători: Sportul, sunătoarea şi sexul sunt cei trei c a ini lăsaţi să fugărească depresia

Paştele se apropie, dar aceste zile libere nu reprezintă un motiv de fericire chiar pentru noi toţi. De multe ori, când se termină toată această goană după cadouri, când pregătirile sunt finalizate, mulţi dintre noi se confruntă cu un sentiment greu de ignorant: singurătatea.  De ce se simt oamenii mult mai singuri în această perioadă, de ce această trăire e, de fapt, un sentiment de pedepsire, ne explică psihologul Radu Leca. Iată ce spune specialistul pentru Ce se întâmplă, doctore?   „Singurătatea de Sărbători este aşteptată inconştient de către depresivi. Aceştia îşi doresc un motiv de care să îşi lege suferinţa. Evident, inconştient.

Intrebarea se adresează aşa: are nevoie depresivul de sprijinul familiei de sărbători, indiferent de sărbători? Da! Motivatia? Împiedicarea unui suicid” , precizează psihologul Radu Leca pentru Ce se întâmplă, doctore? Depresivul se transformă de sărbători. Zâmbeşte mai mult, oferindu-ne impresia normalităţii, doar că în spatele zâmbetului poate sta presentimentul de uşurare simţit în prezenţa cristalizării gândului suicidal.   „Depresivul zâmbeşte eliberat de povara existenţei pe Pămant. Acesta ştie că în câteva ore, tot acest Univers absurd, în care are mult prea multe responsabilităţi, se sfârşeşte, iar el devine liber’’, adaugă specialistul. Sfaturile pentru a evita episodul depresiv de sărbători: Toate pregătirile de sărbători implică şi depresivul Lăudaţi depresivul chiar şi pentru lucrurile ce nu le face Căutaţi să provocaţi depresivul să vorbească şi să râdă Pictaţi manual ouăle înroşite pentru masa de Paşte De ce oamenii se simt singuri în pragul sărbătorilor? Atunci când oamenii sunt neîmpliniţi, ştiu că sunt neîmpliniţi, iar altcineva le spune asta, respectiv că nu au atins puncte cheie de conducere şi nici popularitatea visată, se activează trufia.

 „Trufia îi impiedică să se mai apropie de alţi oameni, aşa că rămân singuri de sărbători. În mintea lor există câteva gânduri ce se repetă şi au legătură cu rezultatele lor de până atunci: Cu siguranţă sunt blestemat să rămân singur Toţi cei din jurul meu au ceva cu mine Nimeni nu e mai bun ca mine. De aceea, toţi sunt geloşi pe mine. Dacă nu aş spune ce cred, aş avea prieteni?  „Poziţionarea subiectului depresiv faţă de singurătate are dubla ipostază şi formă de utilizare: singurătatea este văzută atât ca o răzbunare, cât şi ca o pedepsire. Depresivul se răzbună pe sine şi se pedepseste pentru actele Depresivii nu sunt slab cognitivi, ei aleg forma de răzbunare şi pedepsire conştienţi fiind de repercursiuni.

Doar că nu le pasă ce se întâmplă, ci cum se întâmplă. Când putem vorbi, cu adevărat, de singurătate? De singurătate vorbim, cu adevărat, atunci când, după moartea părinţilor şi a altor rude, depresivul chiar rămâne singur în societate. “În cazul în care, datorită suferinţei acumulate, depresivul nu mai reuşeşte să se apropie de nimeni, atunci viaţa sa, cu bune, cu rele, se va desfăşura în deplină singuratate. Aproape toţi depresivii, cu adevărat singuri şi cu probleme mari de comunicare, sfârşesc la fel, suicid”, precizează psihologul Radu Leca. De ce regretele sunt mai pregnante în această perioadă? Oamenii singuri se tem să nu fie uitaţi de cei din jur în această perioadă.

  „Regretele îi fac pe depresivi să întreprindă ceva concret în direcţia depăşirii singurătătii. Depresivii pot suna membrii familiei rămaşi în viaţă sau se pot duce incongnito în vizită. Mai avem şi cazul special în care depresivii îi pândesc în stradă pe cei din familie în prag de sărbători şi provoacă o întâlnire din coincidenţă (total accidentală”, adaugă specialistul. Frica de a fi uitaţi nu le apartine doar depresivilor.   „Athazagoraphobia aparţine şi zeilor.

A supravieţuit aproape 3000 de ani o vorbă: zeii se feresc cel mai mult de uitare. Atunci când sunt uitaţi, dispar. Religia politeistă oficială a Greciei clasice (sec. V-IV î. ) ne spune asa: Relaţiile dintre oameni şi zei aveau un caracter interesant.

Respectiv, oamenii credeau şi primeau ceea ce cereau”, mai spune psihologul Radu Leca. Cum poate fi alungată depresia? Depresivul care nu ia medicamente, dar bea ceai de sunătoare, face sex şi sport, nu mai intră în episoade depresive. “Sportul, sunătoarea, sexul sunt cei trei câini lăsaţi să fugărească depresia.   „Dacă aceştia par neimportanţi, există mereu un psiholog dispus să ajute. Datorită acestei imagini nesemnificative, sunătoarea a fost uitată timp de 500 de ani.

La fel şi sexul. Depresivul care nu ia medicamente,dar bea ceai de sunătoare, ba face sex şi sport, nu mai intră în episoade depresive. De ce? Nivelul de hormoni, atât dopamine, cât si serotonina, se află la cote normale”, susţine psihologul Radu Leca. Cum pot fi depăşite momentele de nefericire? Dacă vei face lucruri constructive pentru tine , dar şi pentru cei din jurul tau, vei fi fericit că poţi face ceva ce îţi iese şi bine. Atingerea fericirii are loc de două ori în viaţă.

Prima oară nu este conştientizată şi durează ani de zile.   „Aici vorbim despre copilăria obişnuită, în care minorul nu este supus bătăilor sau umilinţelor. Minorul atinge feircirea din şi prin lucruri simple. A doua oară, fericirea este atinsă în doi (ţine cât relaţia)’’,  afirmă psihologul. Nu există trucuri pentru mai multă fericire, în schimb există câteva reguli ce pot rezolva existenţa fericirii în viaţa subiectului, indiferent dacă acesta este sau nu depresiv: Să uite mândria Să ajute pe oricine, ori de câte ori are ocazia Să nu îşi vorbească de rău aproapele Să nu bârfească.

 „Singurătatea nu este o formă corectă de pedeapsă. Prin singurătate nu obţineti nimic, în afară de nebunie. Nebunia se lipseşte mai repede de omul singur. Încercaţi, chiar şi în prezenţa tulburării psihice, să vă creaţi o familie.