Fibromul uterin - una dintre cauzele infertilitatii feminine

Cauzele nu sunt elucidate pe deplin, dar sunt incriminati factorii genetici, uneori existand cazuri in care mama si fiica prezinta aceeasi patologie. Hormonii sunt si ei implicati in aceasta afectiune, in special si progesteronul, care ajuta la dezvoltarea mucoasei uterine in cadrul fiecarui ciclu menstrual, dar si pregatirea pentru o eventuala , in marea majoritate a cazurilor pot stimula cresterea tumorii deoarece fibroamele contin numerosi receptori care atrag hormonii intr-un numar semnificativ mai mare fata de celulele normale ale miometrului. Nu sunt exclusi nici factorii de crestere, care in mod indirect pot afecta dimensiunile tumorii, dar nici sau consumul de alcool inca de la varste tinere. Exista si cauze care pot stopa cresterea sau dezvoltarea fibromului uterin, iar acestea tin de sarcina si nasterea unui copil deoarece pe parcursul unei sarcini in organismul femeii se produc anumite schimbari atat fizice, cat si hormonale care pot regla excesul hormonal ce ar putea favoriza aparitia unui fibrom. In unele cazuri, femeile care au deja un fibrom uterin nedepistat raman mai greu insarcinate, iar necunoscand cauza, o afla in cadrul vizitei medicale. In aceste situatii, medicul decide daca trebuie excizat fibromul in functie de dimensiunea lui sau daca femeia poate ramane insarcinata.

Tipuri de localizare a fibromului uterin1. Fibromul submucos cu localizare in cavitatea interna a uterului este responsabil de sangerarile prelungite, care obliga femeia sa se prezinte la medic; sunt greu de suportat, iar dorinta unei sarcini devine uneori o problema tot mai imposibil de rezolvat. Fibromul subseros are localizare la exteriorul uterului si frecvent pot determina compresia , generand automat si simptome urinare. Daca fibroamele au dezvoltare in partea din spate a uterului, atunci compresia se face pe rect, determinand constipatie, sau compresie pe nervii generand dureri lombo-sacrale de cauze imprecise. Simptomele includ:- sangerari abundente in timpul menstruatiei, dar pot fi si in afara ciclului menstrual (metroragii);- menstruatii cu durata mai lunga de 7 zile;- dureri in zona pelvina;- senzatie de presiune permanenta in zona pelvina;- ;- mictiuni frecvente si dificultate de golire a vezicii;- si chiar durere ce iradiaza pe unul sau ambele membre inferioare;- scurgeri vaginale albicioase ();- cresterea in dimensiuni a abdomenului, in special in cazul tumorilor mari care maresc volumul uterin.

Localizarea fibromului uterin influenteaza foarte mult si aparitia simptomatologiei si destul de rar un fibrom poate genera durere acuta - de aici si depistarea tarzie a afectiunii. Existenta unui fibrom pediculat poate determina dureri cauzate de strangularea pediculului vascular. este esential pentru depistarea afectiunii si a dimensiunilor, dar si tipul localizarii, apreciate cu ajutorul si a histerografiei, in cazuri mai speciale. Pentru a suplimenta datele ecografiei, de cele mai multe ori medicii ginecologi recomanda si analize hormonale, in special estrogenul si pentru a observa daca exista sau nu o hipersecretie hormonala care ar putea intretine dezvoltarea fibromului sau a fibroamelor. Pentru a evita complicatiile si pentru o preventie corecta trebuie sa stiti cand sa va prezentati la ginecolog.

Aceste situatii sunt legate in general de simptome, dar nu numai, si includ cateva reguli:- daca apare o durere permanenta in zona pelvina care nu cedeaza nici la administrarea de antialgice;- daca perioadele menstruale sunt prea lungi si foarte dureroase;- daca apare durere in timpul sau dupa ;- daca apar dificultati in timpul mictiunii sau senzatia de golire insuficienta;- daca exista disconfort abdominal sau constipatie;- daca apar sangerari masive ce nu pot fi controlate de dumneavoastra trebuie de retinut ca este o urgenta;- daca nu ramaneti insarcinata de cateva luni si va doriti acest lucru. Principalele complicatii sunt date de hemoragiile masive, care duc si la aparitia unei severe, uneori necesitand transfuzii pentru corectia ei, compresia asupra vezicii si a cailor urinare, torsiunea fibromului, necroza tesuturilor prin intreruperea circulatiei din jurul tumorii, perturbarea unei sarcini sau chiar. Uneori, o simpla supraveghere medicala este suficienta daca nu apar manifestari care sa puna viata pacientei in pericol. In general, fibroamele care nu produc simptome grave au o regresie spontana dupa menopauza, fara a dezvolta leziuni precanceroase. Tratamentul este unul medicamentos in cazul fibroamelor de dimensiuni mici, bazat pe hormoni ce incetinesc evolutia si stoparea eventualelor complicatii.

In cazul fibroamelor mari, care sunt insotite si de complicatii, este necesar tratamentul chirurgical - fie histeroscopie, fie facand mici inchizii in peretele abdominal (). Uterul, in cazul interventiilor chirurgicale, va fi in general conservat, iar histerectomia se va face doar in cazul femeilor care au deja copii si nu isi mai doresc. Recuperarea dupa interventia chirurgicala are loc in cateva saptamani si depinde si de dimensiunile tumorii. Cu cat fibromul a fost mai mic, cu atat recuperarea are loc mai repede si invers. ConcluziiPentru ca este o afectiune tot mai des intalnita in randul femeilor tinere si in special in randul celor care vor sa devina mame, primordial este consultul ginecologic regulat, macar o data pe an si evitarea depistarii tardive a afectiunii, ce atrage dupa ea afectarea vietii sociale, un disconfort greu de stapanit si uneori insotit de sau chiar depresie.

.