10 afecţiuni ale pielii care se pot agrava i n sezonul rece

În timpul sezonului rece, pielea noastră poate poate avea de suferit dacă nu este îngrijită corespunzător. Frigul şi vântul deteriorează filmul hidrolipidic al pielii  şi astfel pot apărea diferite probleme,  iar anumite  afecţiuni dermatologice pot fi exacerbate. În general, indicat să prevenim toate aceste probleme urmând sfaturile medicului dermatolog şi folosind creme hidratante şi articole vestimentare care protejează pielea, cum sunt mânuşile, fularul, căciula şi ciorapii groşi. Tegumentul feţei trebuie hidratat zilnic cu ajutorul unei creme, iar buzele cu un balsam special. ''În cazul în care mergeţi la munte, aplicaţi cremă cu factor de protecţie solară, deoarece radiaţiile ultraviolete sunt reflectate şi de zăpadă şi pot provoca arsuri solare, cel mai frecvent la nivelul nasului şi obrajilor.   Se recomandă băi calde, nu fierbinţi, cu un săpun cât mai blând, urmate de tamponarea blandă a pielii cu prosopul (fără o frecare energică).

După baie se va aplica o cremă de corp emolientă pe întreg corpul. Problemele cutaneo-mucoase care apar iarna pot  lua o formă uşoară, cum ar fi uscăciunea pielii (xeroza cutanată, vizibilă la nivelul feţei, buzelor , coatelor , genunchilor şi gambelor), eczeme, cea mai frecventă fiind eczema fisurară a mâinilor, până la situaţii mai grave, cum sunt degerăturile cu  necroza tegumentului. Simptomele supărătoare resimţite de pacienţi: pruritul (mâncărimea) şi usturimea sau durere’’, precizează dermatologul Proca Ancuţa pentru Ce se întâmplă, doctore?\t\t\t \t Iată care sunt, în opinia specialistului, afecţiunile ce pot deveni mai supărătoare în anotimpul rece! Keratoza foliculară (pilară) este o afecţiune frecventă, caracterizată de aparţia unor mici papule (bubiţe), aspre la palpare, predominant în zona  braţelor. Se manifestă adesea în anotimpul rece, când uscăciunea pielii este accentuată.    Cremele şi loţiunile îmbunătăţesc aspectul pielii, cu condiţia să fie folosite constant.

  Afecţiunea este cronică, cu perioade de remisiune şi exacerbare şi poate fi controlată prin aplicarea constantă de creme de îngrijire.   Se recomandă  evitarea produselor de spalare agresive, care usucă pielea. Eczema fisurară apare mai frecvent în sezonul rece,  predominant la nivelul mâinilor. Prevenirea acestei afecţiuni constă în purtarea unor mânuşi, folosirea săpunurilor blânde şi aplicarea unor creme  emoliente. În unele cazuri,  când apar fisuri,  mâncărime şi usturime, se poate folosi o cremă cu conţinut de corticoizi  şi antibiotic, pentru a preveni suprainfectarea.

De asemenea, se recomandă folosirea  mânuşilor de cauciuc la treburile casnice. Cheilitis sicca ( buzele uscate şi crăpate) şi cheilita angulară (fisuri la nivelul colţurilor gurii) au o frecvenţă mai ridicată iarnă şi  pot fi prevenite şi tratate cu ajutorul unui balsam de buze gras. În cazul cheilitei se poate prescrie o cremă cu antibiotic, pentru a preveni suprainfectarea leziunilor. Urticaria la frig se manifestă prin apariţia unor papule sau placarde eritemato-edematoase pruriginoase la nivelul pielii expuse la frig. În aceste cazuri se pot folosi medicamente antialergice şi creme cu corticoizi.

Sindromul Raynaud poate fi detectat după paloarea şi cianoza (culoare albăstruie) degetelor mâinilor după expunerea la frig (acrocianoza), care produce ischemie la nivelul vaselor de sânge. Crioglobulinemia este o afecţiune în care în sângele bolnavilor se găseşte o imunoglobilină care are proprietatea de a precipita, la temperaturi sub 37 de grade Celsius, temperatura normală a corpului uman. De obicei, acesta se manifestă în regiuni ale corpului cu o temperatură mai scăzută, la extremităţi (nas, urechi, degete, în zone cu multe capilare superficiale, mai ales atunci când sunt expuse la temperaturi scăzute. Astfel, pot să apară acrocianoza, livedo reticularis (aspect de piele marmorată ), purpura, urticarie la rece, ulceraţii sau necroza ţesuturilor la nivel local. Eritromelalgia este caracterizată de apariţia unui eritem, însoţit de durere şi senzaţia de arsură ,  congestia şi tumefacţia extremităţilor membrelor.

  Tratamentul constă în administrarea de aspirină şi anestezice locale. Eritrocianoza afectează persoanele de sex feminin  şi se manifestă sub forma unor plăci roşii albăstrui sau violacee, simetrice, şi se localizează la nivelul tegumentului cu strat adipos mai gros, predominant  la nivelul gambelor. Simptomele se estompează în cazul purtării hainelor groase şi scăderii în greutate. Această afecţiune poate dispărea spontan după câteva luni sau ani, dar în unele cazuri poate persista fibroza şi edemul chiar dacă eritemul (roşeaţa) a dispărut.   Pernioza apare la persoanele cu predispoziţie genetică pentru această afecţiune şi se manifestă prin apariţia unor leziuni inflamatorii eritemato-violacee cutanate, cauzate de expunerea la temperaturi aproape de punctul de îngheţare.

Leziunile sunt localizate cel mai frecvent la nivelul degetelor mâinilor şi picioarelor, tălpilor şi călcâielor , nasului şi urechilor, dar pot apărea în orice parte a corpului expusă la frig. Simptomele după care poate fi detectată afecţiunea: pruritul, senzaţia de arsură locală şi durerea. În unele cazuri severe pot apărea bule (băşici), pustule şi ulceraţii. Chilblain lupus este o formă rară de lupus cutanat care apare predominant la femei şi se caracterizează prin apariţia unor leziuni eritemato-edematoase la nivelul degetelor, cu aspect de degerătură. Este adesea rezistent la orice tratament, singura soluţie fiind evitarea frigului.

‘’Dermatita atopică, psoriazisul, dermatita seboreică şi rozaceea sunt afecţiuni cutanate care se pot exacerba în condiţii de frig, iar bolnavii cu aceste afecţiuni trebuie să se ferească pe cât posibil de expunerea îndelungată la frig. De asemenea, fumătorii, pacienţii care prezintă tulburări ulatorii periferice sau suferă de alte boli sistemice, cum ar fi diabetul, trebuie să ştie că prezintă un risc mai mare de degerături ale extremităţilor’’, mai spune dermatologul Proca Ancuţa. .