Tulburarea bipolară: simptome, factori de risc, diagnostic şi tratament

Tulburarea bipolară este o boală maniaco-depresivă în care episoadele de depresie alternează cu episoadele de manie (sau cu o formă mai puţin majoră de manie, numită hipomanie). În majoritatea cazurilor de TB, boala este ereditară, “mai ales în cazul particular când, pe un anumit model educaţional, copil fiind, subiectul diagnosticat a asistat la manifestările unuia dintre părinţi. Episoadele de depresie şi manie sunt ciclice, evident că pot apărea împreună sau la o anumită distanţă în timp. Uneori, când subiectul mai are şi o altă tulburare psihică, manifestările (conţinutul tematic al depresiei şi maniei) se schimbă”, precizează psihologul Radu Leca pentru Ce se întâmplă, doctore? Tipuri de tulburare Tulburarea bipolara poate fi clasificată scriptic în:  tulburare bibolară de tip I: subiectul a avut cel puţin un episod denumit maniacal care l-a oprit să funcţioneze în mod corect (psihiatrul utilizează cuvantul tulburarea bipolară de tip II: subiectul a avut episoade depresive majore, cel puţin unul, mai puţine episoade severe maniacale (hipomaniacale). Anumiţi oameni au episoade care seamană teribil cu o tulburare bipolară, dar care nu îndeplinesc sub nicio formă criteriile concrete pentru  tulburarea de1 sau tip 2. Aceste episoade pot fi clasificate drept tulburări bipolare nespecifice sau tulburare ciclotimică.

Există cazul particular în care subiectul are simptome specifice unui episod maniacal, dar acestea fie nu sunt suficiente ca număr, fie nu durează cel puţin 4 zile pentru a putea fi incluse în tulburarea bipolară (ca un episod hipomaniacal)). Factorii de risc Factorii genetici sunt cei ce determină apariţia TB. “În etapa denumită sugestiv depresivă, concentraţia seretoninei scade alarmant, atât în sânge cât şi în lichidul cefalorahidian. În etapa de manie sau hipomanie, apar creşteri nefireşti ale concentraţiilor , atât de domanină cat şi de gaba şi noradrenalină. Aceşti neurotransmiţători sunt responsabili cu simpotomele de tip euforic.

Psihiatria ne informează că tulburarea bipolară are şanse mari să debuteze după încheierea unui eveniment stresant. Cărţile de specialitate susţin o listă de peste 20 de cauze dintre care specificăm: Boala Huntington, AVC, sifilisul (etapa târzie), antidepresive (inclusiv antidepresive triciclice si inhibitori de monoaminoxidază), corticosteroizii, levodopa’’,  mai spune psihologul Radu Leca.   Factorii de risc sunt următorii: stres ridicat, abuzul de alcool, abuzul de droguri, experienţe traumatice, istoricul psihiatric al familiaei. Simptomele tulburării bipolare În cazul maniei şi hipomaniei, cel puţin 3 dintre simptomele următoare trebuie să existe: grandiozitate, stimă de spirit exacerbată nevoie de somn minimă/inexistentă (exemplu concret, subiectul se simte odihnit după doar 3 - 4 ore de somn) – vorbirea este rapidă - gândurile se succed accelerat, subiectul este uşor de abătut de la orice îşi propune – angajare în activităţi care nu sunt finalizate  sau stare vizibilă de agitaţie - punerea în lucru a unor activităţi de tip neuzual şi evident cu efecte negative (de exemplu, cumpăraturi ce nu îi folosesc). Alte simptome deprimare zilnică - interes diminuat fata de aproape orice activitate pierderea vizibilă în greutate somn excesiv   insomnie   stare de agitaţie lentoare – lipsa energiei pierderea imaginii de sine prezenţa sentimentului de vinovăţie incapacitatea de a se concentra gânduri suicidale Diagnosticarea tulburării bipolare Diagnosticarea unui episod maniacal se face dacă: Subiectul are afectată dispoziţia în aşa fel încât produce dificultăţi la job, în mediu academic, în relaţiile sociale, colegiale, în familie.

“În general,  subiectul necesită spitalizare pentru ca să nu-şi facă rău sieşi sau altor persoane. Ba mai mult, se declanşează psihoza (subiectul aude şi vede lucruri inexistente, crede în ceea ce vede). Dacă simptomele nu se datorează nici abuzului de alcool, nici a celui de medicamente şi nu aparţine nici unei alte afecţiuni. Diagnosticarea unui episod hipomaniacal se face dacă afectarea dispoziţiei este suficient de severă pentru a fi observată de alte personae. Diagnosticarea episodului depresiv major se face dacă cinci sau mai multe dintre simptomele de mai jos apar într-o perioadă clară de 14 zile , iar dintre acestea cel puţin unul este starea de tristeţe profundă’’, mai spune specialistul.

Tratamentul tulburării bipolare Tulburarea bipolară  sepoate trata şi ţine sub observaţie, Medicamentaţia este pe viaţă. “Un caz anume mi-a rămas bine întipărit în minte. O mămică şi-a adus copilul la mine spunandu-mi că are dese momente de tristeţe, că stă cu orele cu privirea în gol, că alteori este agitat şi că vrea să spună mai mult decât reuşeşte să verbalizeze , iar cuvintele ies pocite. Am lucrat cu copilul de 3 ori şi am văzut că nu are nici măcar unul dintre simptomele descrise de mama. Ceea ce mi-a dat de gândit.

  La finalul şedinţei cu numărul 3, i-am intins mâna doamnei şi am întrebat-o direct: Stimată doamnă, de când nu vă luaţi medicamentele prescrise? A ieşit din cabinet, uitând copilul la mine. S-a întors o oră mai târziu şi mi-a spus că a întârziat din cauza metroului. După ce am contactat familia pentru preluarea minorului, am înţeles tot tabloul. În urma morţii soţului, mama a dezvoltat tulburarea bipolară.