In prezent, niciun manual de diagnostic folosit in psihiatrie sau psihologie nu ofera o definitie definitiva depresiei postnatale parentale. In studiile de pana acum s-au folosit criteriile din DSM (Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale) pentru maternala, care trebuie sa intruneasca cel putin 5 din 9 simptome prezente, cel putin 2 saptamani in majoritatea zilelor, in primele 4 saptamani de la nastere. Dintre simptome, amintim dispozitia de fond depresiva/trista, scaderea interesului si placerii in majoritatea activitatilor, crestere/scadere ponderala semnificativa, sau hipersomnie, oboseala, lipsa de energie, agitatie/inhibitie psihomotorie, sentimente de vinovatie, , scaderea capacitatii de concentrare si ganduri recurente de moarte. Majoritatea studiilor arata ca depresia parentala postnatala apare in primul an dupa nasterea copilului, cu un varf de incidenta intre lunile 3-6, simptomele dezvoltandu-se incet, insidios, gradual, comparativ cu depresia materna. Depresia postpartum materna este un factor de risc pentru cea paterna, fiind cel mai puternic predictor pentru depresia paterna. Nu se stie clar care este relatia cauzala, dar partenerii mamelor depresive au raportat ca simt ca nu sunt sprijiniti corespunzator, simt teama, confuzie, frustrare, manie si au un sentiment de nesiguranta cu privire la viitorul familiei.
Din pacate, ambii parteneri intra intr-un cerc vicios, alimentandu-si starile depresive si iritabile unul altuia, iar in lipsa unui suport din afara, lucrurile pot sa se agraveze. Pe langa partenerului, factorii de risc implicati in dezvoltarea depresiei paternale postnatale sunt de natura biologica, de mediu sau ereditara. Ultimele cercetari au gasit o legatura intre depresie si diminuarea cantitatii de testosteron predominante la proaspetii tatici, dar cauzele nu sunt nici pe departe elucidate. Ipoteza unei dereglari hormonale a pornit de la faptul ca in ultimii ani a crescut numarul studiilor care au gasit o corelatie intre fluctuatiile hormonale care apar in perioada postpartum la mame si depresie. Aceste fluctuatii apar si in cazul tatalui, nasterea declansand o serie de schimbari atat in nivelurile de , cat si asupra altor hormoni precum estradiolul, cortizolul, vasopresina sau prolactina.
Depresia intra in peisaj atunci cand aceste fluctuatii sunt fie foarte mari, fie dureaza mai mult decat ar trebui. Alti factori precum , deprivarea de somn, absenta unui model paternal in cazul tatalui, lipsa recompenselor din parenting, relatia de cuplu neconsolidata inainte de nasterea copilului sau istoricul de tulburari mintale in familie pot declansa sau agrava starile depresive la proaspatul tatic. Efectele negative ale deteriorarii sanatatii mintale a tatalui asupra dezvoltarii copiilor si asupra familiei au fost dovedite, in special in perioada postpartum. Depresia paternala postnatala poate afecta legatura tata-copil, calitatea ingrijirii, fiind un factor stresant pentru familie si poate fi implicata in dezvoltarea unor sau de comportament, hiperactivitate sau intarzieri in achizitia limbajului pentru copil. Riscurile cresc atunci cand ambii parinti sufera de depresie.
Daca tatal functioneaza ca un „amortizor” pentru depresia materna in viata familiei, odata cu aparitia depresiei paternale, acest amortizor se toceste si problemele incep sa apara. Vor privi copiii in mod negativ in toate privintele, va creste gradul de violenta si va scadea implicarea in educatia copiilor. Calitatea ingrijirii si , emotionale si sociale in primii ani de viata ai copilului este direct proportionala cu gradul de implicare si starea de sanatate a tatalui. Pentru tati, diferite tipuri de suport pot ameliora procesul de tranzitie din perioada postnatala. Cele mai eficace metode de sprijin vin chiar din partea partenerilor.
O incurajare reciproca si o discutie activa in cuplu avuta inainte de nasterea copilului pot sa reduca stresul provocat de evenimentul mult dorit. Impartirea rolurilor privitoare la cresterea copilului intre parteneri poate sa diminueze sentimentul de izolare dobandit de tati, cat si sentimentele de gelozie indreptate spre copil, din cauza relatiei mama-nou-nascut. Desigur, si alti membri ai familiei pot contribui la prevenirea tulburarilor afective si la mentinerea starii de bine din cadrul caminului. Exista, de asemenea, programe speciale de educatie si parenting care ii ajuta pe tati sa-si inteleaga rolurile asteptate de la ei. Acestea trebuie incepute chiar de la debutul sarcinii, deoarece anticipatorie si unele stari de depresie pot aparea chiar din aceasta perioada.
Suportul social si initiativele statului, cum e concediul paternal obligatoriu, ar trebui sa fie implementate si respectate in fiecare tara. La nivel mondial, doar 45 de tari au adoptat anumite politici de concediu paternal, iar noi ne bucuram sa ne numaram printre aceste state, Romania oferind pana la 3 saptamani libere platite proaspetilor tatici. Traditional, tatii au fost priviti doar ca o sursa de suport financiar in familie. Totusi, implicarea activa a tatilor in cresterea copiilor trebuie sa constientizeze societatea de nevoia de suport adecvat pe care o are proaspatul tatic. De aceea, incurajarea tatilor de a cauta ajutor din partea specialistilor in sanatate mintala (psihiatri, , consilieri) ar putea imbunatati considerabil sanatatea familiei.
.
Sursa : sfatulmedicului.ro
Vizualizări : 2601
Postat pe: 2018-03-17, 9137 văzut.
Postat pe: 2017-06-08, 7848 văzut.
Postat pe: 2017-06-15, 7686 văzut.
Postat pe: 2017-10-24, 7565 văzut.
Postat pe: 2017-06-07, 7317 văzut.
Postat pe: 2018-03-17, 9137 văzut.
Postat pe: 2017-06-08, 7848 văzut.
Postat pe: 2017-06-15, 7686 văzut.
Postat pe: 2017-06-07, 7317 văzut.
Postat pe: 2017-06-12, 6907 văzut.