Diabetul zaharat, boala cu incidenta intr-o continua crestere

Diabetul zaharat primar este determinat genetic si are evolutie stadiala. Diabetul zaharat secundar apare in cursul vietii si se produce prin doua mecanisme:- lezarea pancreasului endocrin prin diversi factori: infectiosi, toxici, medicamentosi, etc. - suprasolicitarea functionala a pancreasului endocrin prin exces de glucide sau obezitate. A. Diabetul zaharat tip I insulinodependent (juvenil)Apare la copil sau adultul tanar (sub 40 de ani) si exista in acest caz o predispozitie genetica. B.

Diabetul zaharat tip II insulinoindependent (de maturitate)Apare la bolnavi deseori , insotit de factori genetici predispozanti la care se adauga factorii de mediu. C. Diabetul zaharat asociat altor afectiuniApare in urma unor modificari hormonale, tratamente medicamentoase sau dupa rezectii pancreatice. Diabetul zaharat insulinodependent (juvenil)In diabetul juvenil productia de insulina este extrem de mica sau absenta, fiind necesara administrarea insulinei chiar de la inceput. Nu exista alte medicamente care sa inlocuiasca insulina.

La aparitiacontribuie mai multi factori. In primul rand trebuie sa existe o predispozitie genetica. La aceasta se adauga anumiti factori (infectiosi, alimentari, toxici) a caror actiune va determina aparitia unui raspuns imun impotriva celulelor beta din. Varsta la care apare diabetul insulinodependent este de pana la 40 de ani pentru majoritatea bolnavilor. Aproape toti cei la care boala debuteaza pana la 30 de ani prezinta acest tip de diabet.

Debutul bolii este relativ brusc, simptomatologia fiind evidenta cu 2-3 saptamani inaintea diagnosticului. Diabetul zaharat insulinoindependent (de maturitate)Dezvoltarea are la origine insulinorezistenta. Aceasta se defineste ca o lipsa de efect la actiunea insulinei asupra celulelor organismului. Drept urmare, glicemia va creste neputand fi utilizata de celule. Consecinta insulinorezistentei este hiperinsulinismul, o crestere exagerata a concentratiei insulinei din sange datorita stimularii puternice a celulelor beta din pancreas de catre glicemia crescuta.

Se ajunge astfel la situatia paradoxala in care exista si o glicemie crescuta si o insulinemie crescuta. Stimularea in exces a celulelor beta de catre hiperglicemia permanenta va duce in timp la o alterare a productiei de insulina, mergand pana la epuizarea acestor celule. Factori etiologici:- ;- obezitatea;- ;- substante chimice si medicamente (corticoizi, diuretice, anticonvulsivante, betablocante, citostatice). Semne si simptome specifice diabetului zaharat:– polidipsie (consumul a 2 - 5 litri de lichide pe zi);– (urinare frecventa);– polifagie (consumul mai multor mese pe zi);– , in mod paradoxal. Semne si simptome nespecifice:– stare de rau;– astenie;– cutanat generalizat;– gust dulce in gura.

Pentru a putea stabili diagnosticul de diabet zaharat sunt necesare o serie de analize:• Glicemia a jeun – crescuta pune diagnosticul de diabet zaharat clinic manifest;• Glicozuria (prezenta glucozei in urina) – apare cand glicemia trece pragul de excretie renala, adica 180mg% in sange. Se masoara in urina timp de 24 de ore;• Corpii cetonici (acid delta-hidroxibutiric, acetona);Creierul foloseste ca sursa principala de energie, glucoza. El rezista fara energia generata de glucoza maximum doua minute. Ulterior, glucoza este inlocuita de corpii cetonici. In urma dezechilibrului metabolismului glucidic creste productia de corpi cetonici, la niveluri mari determinand aparitia si, ulterior, coma cetoacidozica diabetica.

• Hemoglobina glicozilata – este o fractiune din hemoglobina care se uneste cu resturi de glucoza. Aceasta indica media glicemiei pe 6 - 8 ore, fiind un parametru foarte util in controlul tratamentului. Alte analize utile sunt cele care investigheaza:– metabolismul lipidic (se pun in evidenta dislipidemii):– metabolismul proteic;– metabolismul hidroelectrolitic (se excreta sodiul si potasiul, datorita poliuriei);– metabolismul acidobazic. Tratamentul diabetului zaharat tip I se face in exclusivitate cu insulina. Adjuvanti in tratament sunt exercitiul fizic si.

Tratamentul diabetului zaharat tip II beneficiaza de mai multe optiuni terapeutice. Obligatoriu, inaintea inceperii tratamentului cu antidiabetice orale se incearca controlarea glicemiei cu:– (in special la obezi);– efort fizic;– plante medicinale. Efectele secundare ale insulinoterapiei1. Hipoglicemia postterapeutica datorata– dozei prea mari de insulina;– omiterea uneia sau a mai multor mese;– nerespectarea cantitatii de hidrati de carbon;– intens, fara precautii;– aparitiei complicatiilor cronice ( cronica);– instalarii remisiei tranzitorii (la o saptamana pana la trei luni, de la instalarea diabetului zaharat, secretia pancreatica poate reaparea, dar la nivel subnormal si tranzitor; aceasta remisie poate dura un an). 2.

Reactii alergice3. Rezistenta la insulinoterapie4. 5. Edeme (acumulari de lichid, in special la membrele inferioare, dupa inceperea administrarii insulinei, trec in una-doua saptamani netratate sau in cateva zile daca se folosesc diuretice). Diabetul zaharat este o boala complexa, cu multiple implicatii la nivelul intregului organism.

Daca pacientul stie ca este diabetic, se indica respectarea stricta a recomandarilor medicului, deoarece pot aparea complicatii grave (neuropatia diabetica, afectarea vaselor de sange mici si mari etc. ). Pentru a preveni existenta unui diabet zaharat netratat se recomanda un set obligatoriu de analize (care include si glicemia), periodic. .