C a nd este bine să fii sceptic

Atunci când citeşti ştiri medicale, te simţi vreodată atras vreodată de titlu doar pentru a descoperi ulterior că detaliile redau ceva destul de diferit (sau mult prea sumar) decât ceea ce aşteptai tu? Sau este posibil ca anumite constatări să sune atât de dramatic încât să te facă să te întrebi dacă rezultatele ar putea fi exagerate sau înşelătoare? Dacă ai răspuns da, noi îţi înţelegem dilema! Motivele care cauzează scepticismul sunt multe, şi acest lucru nu înseamnă că există oameni răi care încearcă în mod deliberat să te inducă în eroare.   Aici nu vorbim despre cercetările efective ale căror rezultate se pot schimba în permanenţă, ci despre informaţiile pe care le regăsim adesea în reviste şi ziare, care nu sunt suficient de bine documentate şi pur şi simplu nu pot dovedi de-a lungul unui articol ceea ce susţin în primele rânduri sau chiar în titlu. Cazuri provocatoare de scepticism: • Proiectarea studiului clinic. Studiile cu rezultate pozitive sunt mai susceptibile de a fi publicate decât cele cu rezultate negative (şi adesea dezamăgitoare). De aceea multe studii sunt concepute într-un mod care sporeşte şansele de succes pentru noul medicament; de exemplu, mai degrabă decât compararea unui medicament nou cu medicamentul concurent, acesta ar putea fi comparat cu un placebo sau cu un medicament vechi, la o doză prea mică pentru a fi eficientă. • Autori.

Promovarea academică, locurile de muncă mai bune, salariul mai mare, mandatul şi prestigiul se încadrează în statutul de publicare. Deci chiar dacă cercetarea este preliminară, se aplică la prea puţini oameni sau are un impact incert, amplasarea cercetării în lumina cea mai favorabilă şi dramatică este procedura standard de operare. Uneori acest lucru devine clar atunci când studiul face generalizări masive despre rezultate care se aplică numai câtorva eşantioane. • Editori. Aşa cum am menţionat, există o tendinţă generală ca revistele să favorizeze rezultatele pozitive faţă de constatările negative, deoarece acumulează mai multe vizualizări - iar revistele doresc cititori.

Editorii de reviste pot avea de asemenea expertiza pentru a evalua critic un studiu. Toate acestea conspiră pentru a încuraja publicarea de cercetări care ar putea avea rezultate pozitive, mai ales dacă sunt exprimate în termeni drastici. • Comunicate de presă. Un comunicat al companiei poate avea un impact amplu, inclusiv asupra preţului acţiunilor. Există reglementări care plasează răspunderea legală pentru o companie care supraestimează sau pune în eroare rezultatele cercetării.

Astfel, comunicatele de presă sunt examinate cu atenţie de avocaţii companiei. Chiar şi aşa, există multe exemple de supraestimare, divulgarea selectivă a rezultatelor şi subestimarea limitărilor. În 2013, un CEO biotehnolog a fost condamnat la şase luni de arest la domiciliu pentru supraestimarea rezultatelor medicamentelor companiei sale. Un exemplu mai recent este un comunicat de presă care a prezentat un medicament De fapt, a fost aprobat pentru câini (nu pentru oameni) şi nu a fost niciodată studiat la persoanele cu tipul de tumoare cerebrală menţionat în comunicatul respectiv de presă. • Reporterii medicali.

Unele rapoarte medicale rezumă pur şi simplu sau repetă ceea ce spune un comunicat de presă, de multe ori nu explică limitările studiului sau supraestimarea importanţei rezultatelor. Cu presiunea de a atrage atenţia unui cititor sau a unui spectator, există o tendinţă de eroare de partea exagerată. De multe ori titlurile ne atrag atenţia doar pentru a fi dezamăgiţi ulterior de cât de prost acesl titlu descrie studiul. Un exemplu recent: Dar nu asta spuneau de fapt studiile. .

. Acestea au sugerat doar că indicele de masă corporală (BMI) nu a fost extrem de precis când a fost vorba despre sănătatea cardiovasculară (precum nivelul colesterolului, zahărul din sânge şi tensiunea arterială). Acest lucru nu înseamnă însă ca IMC/BMI nu are nicio valoare în combinaţie cu alte măsuri sau pentru alte condiţii de sănătate - şi nu înseamnă că ar trebui „dat la o parte”. Cum să citim ştirile despre sănătate cu un ochi critic Fii sceptic! Există un motiv pentru care cele mai bune ştiri medicale se termină cu un interviu cu cineva care nu este implicat în cercetare: să ofere un echilibru şi o perspectivă imparţială asupra povestirii. Ceea ce spune de obicei acest expert este ceva de genul: „Aceste constatări sunt interesante, dar avem nevoie de mai multe cercetări pentru a ştii cât de important este factorul în cauză.

” Adevărul este că progresele în medicină sunt de obicei lente. Merită menţionat faptul că Premiul Nobel pentru medicină este adesea acordat pentru o muncă făcută cu decenii înainte sau de-a lungul unei cariere, şi nu pe baza unor ştiri recente.