Erupţiile cutanate ( Prurigo): simptome, cauze, greşeli de tratament

Prurigo este o  dermatită  pruriginoasă ( însoţită de mâncărime ) care se manifestă clinic prin apariţia unor papule sau vezicule pe piele. Prurigo poate fi acut, subacut sau cronic. Medicul dermatolog Proca Ancuţa explică pentru CSID care sunt simptomele, care poate fi tratamentul şi unde greşesc pacienţii în procesul de vindecare. Prurigo acut al copilului , cunoscut şi sub denumirea de prurigo strophulus, îşi face apariţia la copii până la vârsta de 7 ani, predominant vara şi toamna , cu recurenţe, iar după vârsta de 8 ani dispare spontan în majoritatea cazurilor. Principalii factorii cauzatori sunt acarienii. Această afecţiune se manifestă clinic prin apariţia, în prima fază, a unor papule mici, urticariene, apoi a unor vezicule  grupateîn buchete.

Rareori,  pot fi prezente bule.   Erupţia se localizează  la nivelul pliurilor inghinale, axilei, gambelor,  zonelor de presiune şi zonelor descoperite. Prurigo acut al adultului este o erupţie papulo-veziculoasă  pruriginoasă , fără papule urticariene, care poate avea diverse cauze (alergice, alimentare, medicamentoase, infecţioase), iar etiologia rămâne de multe ori neelucidată. Prurigo subacut este întâlnit frecvent la femeile însărcinate  sau  ca o reacţie postmedicamentoasă , dar uneori poate avea o cauză internă, poate apărea în contextul unei afecţiuni precum diabetul zaharat , insuficienţa renală cronică, leucemia sau limfoamele. Leziunile sunt polimorfe , evoluează spre cicatrici atrofice hipopigmentate central şi hiperpigmentate periferic, excoriaţii şi  leziuni de grataj ( zgârieturi datorate scarpinării).

Prurigo cronic , denumit şi urticarie papuloasă cronică, afectează predominant femeile în vârstă de 40-60 ani. Se manifestă clinic prin apariţia unor papule urticariene, papulo-vezicule şi noduli inflamatori pigmentaţi , cu diametrul sub 1 cm ,  care se localizează predominant pe trunchi şi extremităţi. Când leziunile sunt pigmentate, afecţiunea este denumită prurigo pigmentar. Factorii care favorizează această afecţiune Factorii cauzatori posibili sunt stresul, anxietatea , tulburările hormonale, digestive, focarele de infecţie , existenţa  unui cancer sau în contextul altor afecţiuni, cum sunt: dermatita atopică (Prurigo Besnier ),  eczema discoidă ( numulară) , colagenoză perforantă reactivă, foliculită, urticaria papuloasă (o reacţie alergică la muşcături de insecte, ţântari, păianjeni ), scabie sau infestarea cu pureci sau păduchi , deficitul de fier, boala tiroidiană, infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV), (erupţia pruriginoasă a virusului HIV), sarcina (femei gravide ), insuficienţă renală cronică, diabet, boala Hodgkin sau limfomul non-Hodgkin, abuzul de droguri, în special de amfetamină şi cocaină, leziuni ale nervilor spinali , sindromul obsesiv- compulsiv şi psihozele, în care pacienţii se confruntă cu senzaţii de muşcături şi insecte care umblă prin piele sau iluzii de parazitoză ( pacienţii cred că au parazit în tegument). Prurigo nodular Hyde se caracterizează prin apariţia unor noduli  bruni , cu diametrul de 1-3 cm , verucoşi , intens pruriginosi , persistenţi, cu evoluţie cronică, localizaţi pe suprafeţele de extensie ale membrelor.

Nodulii prezintă frecvent eroziuni şi excoriaţii datorită gratajului (scărpinarii).   Afectează în mod egal ambele sexe , iar debutul poate apărea între 30-60 de ani.   Cauzele bolii Cauzele nu sunt complet elucidate , dar se bănuieşte  că nodulii apar ca un răspuns patologic ca urmare a pruritului şi gratajului prelungit  ( mâncărime şi sc[rpinare ). Majoritatea pacienţilor prezintă istoric de atopie.   La atopici , cel mai frecvent boala debutează în jurul vârstei de 19 ani , iar aceşti pacienţi sunt de obicei reactivi la alergenii ambientali.

La cei fără teren atopic , debutul are loc în jurul vârstei de 50 de ani. Aceştia nu manifestă hipersensibilitate la alergenii de mediu. Prurigo nodular Hyde mai poate apărea în contextul unor  afecţiuni precum  insuficienţa renală sau hepatică , boli tiroidiene ,cancer , diabet zaharat , anemie feriprivă , factori psihologici , boală celică , înţepături de insecte , infecţii cu helicobacter pylori ,  infecţii cu mycobacterii , HIV sau cu virusurile hepatitice B şi C. Ultimele cercetări relevă anumite modificări la nivelul tegumentului  bolnavilor cu prurigo cronic: La nivelul dermului,  ceulele Merkel şi fibrele nervoase sunt crescute numeric Substanţele implicate în medierea pruritului şi a inflamaţiei cutanate prezintă valori crescute  numeroase , cu citoplasmă abundentă şi granulatii puţine , datorita degranulării acestora în ţesuturile din jur. Celulele Langerhans sunt mai numeroase Eozinofile  numeroase în jurul filetelor nervoase  Interleukina 31 prezintă valori crescute   Prurigo solar sau actinic Hutchinson afectează predominant  triburile indigene din America de Nord şi populaţia  latino- americana, în special în Mexic, Columbia, Perú, Bolivia, Guatemala şi Honduras.

Există cazuri raportate şi la populaţiile caucaziene din Anglia, Irlanda, Scoţia, Franţa, Germania, Australia) şi Asia (Thailanda, Singapore, Japonia). Cazurile cu transmitere genetică a predispoziţiei sunt frecvent întâlnite în comunităţile indigene închise (75%); Rapoartele din Mexic au constatat că 15% dintre cazuri sunt familiale. Clinic, se prezintă sub forma unor papule şi plăci intens pruriginoase, care apar după câteva ore sau zile de la expunerea la soare. Leziunile pot evolua spre lichenificare. Biopsia cutanată se efectuează de obicei doar in cazul în care se suspicionează o dermatită herpetiforma Duhring- Brock , o boala imuno-buloasa , iar  in aceste cazuri pe baza examenului  histopatologic se stabileste un diagnostic de certitudine.

Tratamentul constă în îndepărtarea alergenilor şi a factorilor favorizanţi, tratamentul afecţiunilor  coexistente cauzatoare, dacă acestea există, administrarea de antihistaminice sau tranchilizante , mixturi  antipruriginoase cu calamină , dermatocorticoizi ( crème, loţiuni sau unguente cu cortizon). În prurigo nodular, pacienţii răspund mai greu la tratament. Tratamentul consta in aplicaţii de corticoizi topici sub pansamente ocluzive, corticoizi injectaţi intralezional  sau corticoterapie generală,  loţiuni , creme sau unguente cu mentol , fenol , capsaicina , derivati de vitamin D , anestezice topice , antihistaminice , anxiolitice. La unii pacienţi poate funcţiona fototerapia cu radiaţii UVA  sau UVB. Alte tratamente care mai pot fi accesate sunt  crioterapia cu azot lichid , laserterapia cu laser pulsat  prin reducerea vascularizaţiei leziunilor , alte medicamente imunosupresoare (methotrexat , ciclosporina , azathioprina) , retinoizi , dapsona , thalidomida.

În prurigo solar, pe lângă tratamentul clasic, foarte importantă este fotoprotecţia.   Greşeli de tratament Gratajul prelungit (scărpinarea ) exacerbează boala, întreţine leziunile. ,,Prin micile excoriaţii care apar în urma gratajului cu unghiile pot pătrunde bacterii, iar leziunile se infectează. În urma scărpinării pot rămane cicatrici permanente, inestetice. Unii pacienţi încearcă sa se autotrateze cu diverse leacuri băbeşti, cum ar fi cataplasmele cu oţet (acid acetic), care pot provoca iritaţii şi pot înrăutăţi situaţia, crema de galbenele care hidratează pielea şi o calmează, dar nicidecum nu tratează cauza prurigoului sau mâncarimea puternică, diverse extracte de plante care pot alergiza şi mai mult pacientul şi pot exacerba afecţiunea etc.

Este important ca pacientul să fie consultat de către un medic dermatolog pentru a fi îndrumat către investigţiile necesare elucidării acestui caz, dar şi pentru a primi un tratament potrivit înainte ca boala să se cronicizeze'',  explică dermatologul Proca Ancuţa. .