Cele mai frecvente 10 cauze ale durerilor de genunchi

Durerile genuchiului sunt o problemă comună a oamenilor de toate vârstele. Ele pot avea drept cauză vătămarea bruscă, folosirea excesivă sau unele afecţiuni medicale. Află um poate varia durerea în funcţie de cauză, care sunt simptomele ce pot anunţa o afecţiune şi care este tratamentul de la medicul ortoped Mihai Rascu.   Femurul şi oasele inferioare ale piciorului (fibula şi tibia) compun articulaţia genunchiului. Structurile care se găsesc în jurul articulaţiei genunchiului includ discuri (menisc), cartilaje, ligamente, tendoane şi muşchi. Semnele şi simptomele care pot însoţi durerea genunchiului: umflături rigiditate roşeaţă căldură slăbiciune instabilitate pocnituri şi trosnituri ale genunchiului febră sau abilitate de mişcare limitată (incapacitatea de a extinde sau flexa complet genunchiul).

Sindromul durerii patelofemorale Sindromul durerii patelofemorale, cunoscut şi ca genunchiul alergătorului, este o cauză obişnuită a durerii genunchiului în rândul sportivilor amatori sau de performanţă. De asemenea, ea este întâlnită şi la cei care se angajează în activităţi care necesită o îndoire repetitivă a genunchiului, cum ar fi ciclismul, alpinismul şi săriturile. Simptomele acestui sindrom pot include durere în spatele sau în jurul piciorului, durere în timp ce persoana îndoaie genunchiul sau care se înrăutăţeşte atunci când coboară sau se aşază, umflarea genunchilor sau senzaţii de pocnituri sau ,,măcinare’’ în genunchi. Sindromul durerii patelofemorale poate afecta unul sau ambii genunchi. Aceasta poate fi cauzată de utilizare excesivă (îndoire repetitivă, exerciţii solicitante sau supraîntinderea excesivă), traume directe (cădere sau lovitură), alinierea necorespunzătoare a rotulei genunchiului sau a altor oase din picioare, probleme cu picioarele (hipermobilitate, arcade căzute sau picioare plate), şi slăbiciune a muşchilor coapsei sau alte dezechilibre musculare.

Tratamentul trebuie să includă:  odihnă gheaţă menţinerea picioarelor ridicate medicamente antiinflamatoare exerciţii de întindere şi întărire suporturi de arc sau pantofi ortopedici. Condromalacia rotuliană Condromalacia rotuliană se referă la înmuierea şi distrugerea cartilajului de pe partea inferioară a genunchiului sau a patelei. Este una dintre cauzele comune ale durerii genunchiului, mai ales la femei. Condromalacia rotuliană este cauzată de o aliniere necorespunzătoare sau de poziţionarea necorespunzătoare a patelei în timp ce aceasta se deplasează peste femur. Cel mai frecvent simptom este o durere surdă în spatele rotulei, care poate fi accentuata de şederea prelungită.

Boala Osgood-Schlatter Boala Osgood-Schlatter este o afecţiune a genunchiului cel mai frecvent diagnosticată la copii şi adolescenţi. Aceasta poate provoca o umflătură dureroasă sub genunchi (patela) la copii şi adolescenţii în creştere. Acesta afectează cel mai frecvent copiii care practică sport, cum ar fi fotbalul, baschetul, voleiul şi baletul, deoarece implică alergare, sărituri şi schimbări rapide în direcţie. Boala este mai frecventă la băieţi decât la fete şi poate să apară la unul sau la ambii genunchi. Presiunea repetată de la alergare şi sărituri provoacă tensiunea tendonului care leagă genunchiul de tibia piciorului, iar asta provoacă durere şi dumflături.

Decalajul rezultat poate fi închis cu o creştere a oaselor noi, ceea ce duce la o forfetare osoasă sub genunchi. Durerea bolii Osgood-Schlatter poate varia de la uşoară la cronică şi debilitantă. Medicamentele antiinflamatorii şi terapia fizică pot ajuta la scăderea durerii asociate bolii. Complicaţiile bolii sunt mai puţin frecvente. Boala Osgood-Schlatter se rezolvă de obicei după adolescenţă, când oasele se opresc din creştere.

Osteoartrita Osteoartrita genunchiului este o afecţiune medicală comună. Centrele americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) estimează că tulburarea afectează mai mult de 33% dintre persoanele în vârstă de peste 65 de ani. Este o afecţiune degenerativă a articulaţiilor caracterizată prin deteriorarea cartilajului, o creştere a osului la margini (osteofite) şi creşterea densităţii osoase (scleroză subcondiţională). Factorii de risc care contribuie la dezvoltarea osteoartritei genunchiului: sexul feminin, obezitatea, vârsta înaintată şi leziunile anterioare ale genunchilor. Majoritatea persoanelor care suferă de osteoartrită genunchiară raportează o durere care se agravează în timpul mişcării şi dispare în timpul stării de repaus.

Alte semne şi simptome ale bolii pot include rigiditate, care, în general, se îmbunătăţeşte după 30 de minute de activitate, umflături, crepitus (un sunet sau senzaţie de macinare) şi şchiopătare. Durerea poate fi tratată cu agenţi topici, cum ar fi crema de capsaicină; agenţi antiinflamatori orali, paracetamolul sau ibuprofenul;   injecţiile în articulaţia genunchiului cu agenţi, cum ar fi steroizi sau acid hialuronic. În stadiul final este necesară intervenţia chirurgicală şi înlocuirea completă a genunchiului.  Bursita Bursita genunchiului se referă la inflamaţia unui sac umplut cu lichid (bursa) situat în apropierea articulaţiei genunchiului. Fiecare articulaţie din genunchi are un total de 11 burse.

Aceasta reduce fricţiunea şi acţionează ca o pernă pentru a ameliora presiunea dintre oase, tendoane şi muşchii din apropierea articulaţiilor. Cauzele bursitei îngenunchierea frecventă, loviturile directe, infecţia bacteriană a burselor şi complicaţii, cum ar fi osteoartrita, artrita reumatoidă sau guta. Simptomele cele mai frecvente ale bursitei genunchiului: durerea, căldura, sensibilitatea şi umflarea burselor afectate. Tratamentul bursitei genunchiului poate implica utilizarea medicamentelor antiinflamatorii sau antibiotice (dacă există o infecţie). Alte modalităţi de tratament utilizate pentru bursita genunchiului: terapia fizică, injecţia cu steroizi şi aspiraţia (drenarea) burselor.

Chirurgia poate fi recomandată pentru bursita cronică severă, care nu răspunde la alte tratamente. Prevenirea bursitei genunchiului poate fi realizată prin purtarea genuncherelor, prin pauze de la îngenuncherea prelungită şi prin evitarea genoflexiunilor excesive. Chistul popliteal Chistul popliteal sau chistul lui Baker reprezintă o acumulare de lichid în bursa popliteală, care este un sac mic, umplut cu lichid, în spatele genunchiului. Este cea mai frecventă cauză a durerii din spatele genunchiului. Este denumită după chirurgul britanic care a descris prima dată această afecţiune, dr.

William Baker. Chisturile popliteale sunt cauzate, de obicei, de afecţiuni medicale subiacente, cum ar fi guta (niveluri crescute de acid uric în sânge), hemofilie, lupus, osteoartrită, psoriazis, artrită reumatoidă şi leziuni. Semnele şi simptomele unui chist popliteal pot include dureri de genunchi, umflături sau existenţa unui chist în spatele genunchiului, dureri ale gambei sau blocare a articulaţiei genunchiului. Tratarea cauzei care stă la baza chistului lui Baker duce de obicei la disparitia chistului. Măsurile utilizate în general pentru tratarea chistului popliteal pot include: odihnă, gheaţă, medicamentele antiinflamatorii, cârjele şi bandajele de comprimare.

Chisturile popliteale care sunt deosebit de problematice pot necesita tratament cu injectare de steroizi, terapie fizică sau intervenţii chirurgicale la genunchi. Bursita prepatelară Bursita prepatelară se referă la inflamaţia bursei (sac mic, umplut cu lichid) din faţa pneului (patela). Este, de asemenea, cunoscut ca genunchiul Housemaid. Nu afectează numai femeile care fac curat frecvent, dar şi comercianţii de acoperişuri sau covoare care îngenunchează în mod repetat. Bursita prepatelară poate fi cauzată de leziuni bruşte (cădere sau lovitură directă la genunchi), leziuni recurente minore la genunchi (îngenunchiere repetitivă), infecţii, gută şi poliartrită reumatoidă.

Poate să apară printre indivizi în orice grup de vârstă şi este mai frecvent întâlnită la bărbaţi decât la femei. Simptomele bursitei prepaterale: dureri în partea din faţă a genunchiului, înroşirea şi umflarea dar şi dificultate în îndoirea genunchiului, mersului sau îngenuncherii. Febra poate însoţi bursita prepatelară cauzata de infecţie. Majoritatea cazurilor de bursită prepatelară răspund la tratamentul conservator cu odihnă, gheaţa, medicamente antiinflamatorii şi susţinerea în poziţie ridicată a genunchiului afectat. Condiţia poate fi împiedicată sau prevenită cu ajutorul unor genunchere.

Tendonita patelară Tendonita patelară este o leziune ce se datorează solicitării excesive ce afectează tendonul patelar, care se află chiar sub patelă (rotula genunchiului) şi leagă rotula de tibie. Este, de asemenea, numit genunchiul ,,săritorului’. Activităţile care necesită sărituri şi aterizări frecvente suprasolicită tendonul patelar. Şi rezultatul este o ruptură a tendonului de dimensiuni mici. Aceasta afectează în general sportivii care practică baschet, volei, fotbal, tenis, gimnastică şi schi.

Condiţia poate fi, de asemenea, rezultatul procesului de îmbătrânire. Semnele şi simptomele tendonitei pateliene pot include durere şi sensibilitate la nivelul tendonului patelar, îngroşarea tendonului patelar, rigiditate şi durere intensificată de sărituri, aterizări sau alergări. Tendonita patelară răspunde, de regulă, la tratamentul conservator, cum ar fi odihna, gheaţa, medicamentele antiinflamatoare, întinderea şi întărirea muşchiului cvadriceps şi terapia fizică. Recuperarea poate dura câteva săptămâni până la câteva luni.  Tendinita iliotibială Tendinita iliotibiala (ITBS) apare atunci când banda iliotibiană (o bandă fibroasă care se întinde pe suprafaţa piciorului de la şolduri până la gambă) este tensionată sau inflamată.

Aceasta este una dintre cele mai frecvente afecţiuni datorate suprasolicitării în rândul alergătorilor. Poate fi asociată şi cu activităţi precum ciclism, drumeţii sau ridicare de greutăţi. Tendinita iliotibială este cea mai frecventă cauză a dureri laterale a piciorului sau a genunchiului. Este cauzată de frecarea excesivă a benzii iliotibiene de partea laterală a genunchiului. Cel mai comun efect este durerea difuză asupra părţii laterale ale genunchiului.

Alergatul, în special în pantă, poate agrava durerea. Un alt simptom comun al ITBS este slăbiciunea care apare atunci când mişcam piciorul în lateral. Opţiunile de tratament pentru ITBS includ odihnă, gheaţa, medicamentele antiinflamatorii, exerciţiile de întindere şi întărire, masajul sportiv şi acupunctura. Osteocondrita disecantă Osteochondrită disecantă (OCD) se referă la o afecţiune comună în care osul de sub cartilajul unei articulaţii moare din cauza lipsei fluxului sangvin. Oasele moarte şi cartilajul se desprind, iar asta duce la durere şi scăderea abilităţii de mişcăre a articulaţiilor.

Această condiţie afectează frecvent articulaţia genunchiului. Osteocondrita disecantă apare cel mai frecvent la copii şi adolescenţi, în special la cei care au activitate sportivă. Cauza ei exactă nu este cunoscută, dar oamenii de ştiinţă suspectează că ar putea rezulta din traumatismele repetitive ale oaselor în timp. Simptomele disecţiei osteochondritei care afectează articulaţia genunchiului pot include durere, umflare, sensibilitate, senzaţie de arsură sau slăbiciune articulară şi abilitate scăzută a mişcării. Măsurile conservatoare, cum ar fi odihna şi terapia fizică, sunt baza tratamentului pentru această tulburare.

Chirurgia poate fi necesară pentru fragmente desprinse în articulaţia genunchiului sau dacă măsurile conservatoare eşuează după 4 - 6 luni. .