Copilul tău e homosexual.

Ce faci când afli că ai un copil homosexual, ce simţi, cum depăşeşti prejudecăţile? Cum reuşeşti să restabileşti cu cel căruia i-ai dat viaţă acea legătură ce tinde să se frângă. De multe ori, prăpastia ţi se pare de netrecut, însă soluţia se află chiar în mâinile tale. „Prima întrebare a oricărui părinte ortodox este: unde am greşit, de ce această pedeapsă? Vinovăţia este uriaşă. Părintele se învinovăţeşte în mod direct de alegerile sexuale ale copilului. Necontenit, acesta se întreabă unde a greşit în aplicarea educaţie’’, spune psihologul Radu Leca pentru Ce se întâmplă, doctore? Din punct de vedere psihologic, când afli că fiul (fiica ta) este atras de persoane de acelaşi sex, încerci să disimulezi cât mai mult ceea ce simţi cu adevărat. „Teroarea şi ruşinea în care trăieşti în lunile următoare aflării veşti sunt atât de mari încât poţi face infarct sau diabet’’, remarcă specialistul.

Supărarea este mare. În general, pentru că părinţii leagă întotdeauna alegerea direţiei erotice a copiilor de educaţia şi evenimentele din viaţa lor de familie. „Am un sfat pentru părinţii greu încercaţi: să construiască punţi de comunicare directă cu copiii lor. Ruşinea nu îşi mai are rostul. Întrebările directe sunt singurele ce pot stabili programarea genetică sau alegerea homosexualităţii ca manifestare erotică’’, afirmă psihologul Radu Leca.

Subiectul este unul delicat, iar asta şi  datorită asociaţiilor ce apără acest tip de minoritate. “Permiteţi-mi să le reamintesc celor care se află în această situaţie următoarele două citate, care să-i ajute să conştientizeze direcţia creştină pe care trebuie să o impună: a. , spune preotul Vlad Maxim. Biblia spune în mod constant că activităţile homosexuale reprezintă un păcat (Geneza 19:1-13; Levitic 18:22; Romani 1:26-27; 1 Corinteni 6:9). Ne învaţă în mod specific faptul că homosexualitatea este rezultatul respingerii şi a nesupunerii faţă de Dumnezeu.

Când anumite persoane îşi continuă viaţa în păcat şi necredinţă, Biblia ne spune că Dumnezeu “îi lasă în voia lor” pentru a săvârşi păcate şi mai mari, cu scopul de a le arăta inutilitatea şi lipsa de speranţă în viaţă, departe de Dumnezeu’’, precizează psihologul Radu Leca „Nu putem fi toţi, heterosexuali, creştini şi monogami’’ Dacă nu eşti de acord cu opţiunea lui, ce faci ca să nu îl pierzi? Frica pierderii copilului este mai mare decât homosexualitatea? „Nu este integral adevărat. Consilierea psihologică, atât pentru părinţi, cât şi pentru copil, este sigura modalitate prin care toate părţile implicate înţeleg adevărul’’, afirmă specialistul. Sunt mai multe cazuri ce pot apărea pe parcursul consilierii psihologice: părintele află că a greşit educaţional părintele află că aşa a fost născut copilul părintele află că este vorba despre o alegere „În toate cazurile de mai sus, consilierea psihologică este singura ce poate readuce armonia în familie. Nu îţi pierzi copilul dacă îl iubeşti. Părinţii adevăraţi se luptă pentru copiii lor, indiferent de ceea ce fac aceştia.

Homosexualitatea nu este decât o etichetă. Nu putem fi toţi, heterosexuali, crestini şi monogami’’, mai spune psihologul Radu Leca. Acceptarea homosexualităţii Homosexualitatea nu este o problemă, dar poate deveni o problemă dacă nu o accepţi. „Oricum, nu ai ce face. Da, este adevărat, în interiorul tau, ca părinte, te usuci de tristeţe şi regrete, dar repet, nu ai ce face.

În urmă cu mulţi ani un hipnoterapeut afirma ca homosexualitatea nu este o boală nevindecabila. Folosind cuvantul boală îi oferi homosexualităţii mai multă putere decât ar trebui să aibă. Cartea Psyhopatia Sexualis din 1886 a lui Richard von Krafft-Ebing cataloghează homosexualitatea ca boală mintală.    Sigmund Freud a prezentat însă o opinie diferită în prima jumatate a secolului al XX-lea. Freud considera că toată lumea este în mod normal bisexuală, cu anumite tendinţe, atât spre heterosexualitate, cât şi spre homosexualitate, una dintre ele dominând însă’’, mai spune specialistul.

Revenind în zilele noastre: tratarea problemei se realizează exclusiv cu ajutor de specialitate. În prima fază, când părintele încearcă să descopere sursa homosexualităţii copilului, Biserica este prima alegere. Informaţia venită de la preoţi are darul de a opri din sângerare inima parintelui. Ulterior, apare în peisaj şi psihologul. Acesta o să se lupte cu dogma creştină, credinţele părintelui şi direcţia sexuală a copilului.

„La final, doar cei răbdători şi puternici vor rămâne. Ca informaţie, părinţii pot citi despre terapia numită reparativă’’, mai spune psihologul Radu Leca. Ce putem spune despre homosexualitate din punct de vedere psihologic? „Nu poţi schimba ceea ce deja este realizat. Eforturile de a schimba orientarea sexuală au o probabilitate mică de împlinire. Atât cercetarea de specialitate, cât şi literatura clinică pun accentul pe următoarea idee: Ca psiholog, poţi constata dacă orientarea sexuală este impusă de ceva sau cineva sau subiectul a fost atras totdeauna de partenerii erotici de acelaşi sex cu el’’, mai spune psihologul Radu Leca.

Educaţia şi homosexualitatea „'' , spune Jeffrey Satinover, psihiatru, Doctor în Medicină. Dacă există genele despre care Satinover vorbeşte, indiferent de educaţie, copilul o să fie atras de homosexualitate. Permiteţi-mi să punctez strict prin întrebări, la care să răspundă cititorii, următorul scenariu: Sunt influenţaţi educaţional copiii cu părinţii de acelaşi sex? Iar aici avem cazul înfierii copilului de cupluri homosexuale sau descoperirea laturii homosexuale, iar asta după pierderea partenerului de cuplu. Exemplu: Mama, a adus-o în casă, după divorţ, pe partenera ei sexuală. Impreună formează un cuplu.

Prima întrebare: câte mame are copilul? Unde este modelul parental al tatălui? Ce înţelege copilul din manifestările sexuale dintre cele două femei. Cum interpretează copilul mângâierile şi sărutările văzute ca manifestări de dragoste între partenerii de cuplu? În acest caz, putem avea o discuţie despre cum aplicarea modelului parental intră în conflict cu definirea sexualităţii minorului. În acest scenariu, educaţia poate influenţa copilul. Închei acest răspuns cu un nou citat ce aparţine sociologului Steven Goldberg:. De asemenea, studiile arată că cel mai bine dezvoltaţi sub aspect psihosomatic sunt copiii născuţi şi crescuţi de părinţii naturali’’.