Boala inflamatorie pelvină (Anexita): cauze, simptome, greşeli de tratament

Anexita sau Boala inflamatorie pelvină (BIP) este dată de o infecţie a organelor reproductive feminine: uter, trompe, ovare. Cauza cea mai frecventă: infecţiile cu transmitere sexuală, în special Chlamydia şi Gonoreea, care diseminează din vagin în uter, trompe şi ovare. Uneori, şi bacteriile din flora normală vaginală pot prolifera şi pot duce la apariţia anexitei. Anexita poate să nu aibă simptome, astfel să rămână nedepistată şi netratată, să ducă la dureri cronice pelvine şi infertilitate. Medicul ginecolog Erna Stoian explică pentru CSID cum poate fi prevenită, care pot fi complicaţiile şi ce greşeli trebuie să evităm în tratarea ei. Simptomele anexitei · Durere pelvină; · Durere sau sângerare la contactul sexual; · Leucoree abundentă, urât mirositoare; · Sângerări între menstre; ·  Disurie (urinare dureroasă) ; ·  Febră şi frisone când boala devine severă; Dacă în cazurile uşoare simptomele lipsesc sau sunt discrete, în cele severe apar frisoanele, durerea internă abdomino-pelvină, ce se asociază cu febra, senzaţia de greaţă, vărsăturile.

Trebuie să ajungi la medic dacă: · Observi vreo rană în zona genitală, ai secreţie vaginală abundentă şi urât mirositoare, ai sângerări între menstre sau usturime la urinare; ·  Dacă tu sau partenerul tău v-aţi expus la boli cu transmitere sexuală. Trebuie să fii sincer cu doctoral tău şi să întrebi ce teste trebuie să faci; ·  Dacă ai sub 25 de ani şi eşti activă sexual, e de preferat să te testezi anual pentru infecţia cu Chlamydia; De ce apare anexita Mai multe tipuri de bacterii pot cauza BIP, dar cele mai întâlnite sunt Chlamydia şi Gonoreea, boli cu transmitere sexuală. Mai rar, contaminarea cu bacterii poate să se producă după naştere, avort, prin perturbarea barierei de protecţie de la nivelul colului uterin. Factorii care cresc şansele de apariţie a bolii: ·   Să ai o viaţă sexuală activă şi să fii mai tânără de 25 de ani ·   Să ai parteneri sexuali multiplii; ·   Partenerul tău să aibă şi alte partenere; ·   Să ai o boală cu transmitere sexuală netratată; ·   Contactul sexual fără prezervativ; ·   BIP în antecedente; ·   Spălăturile intravaginale; ·  Dispozitivele intrauterine (steriletul) pot creşte riscul de BIP. Cum previi apariţia acestei afecţiuni Singura metodă de prevenţie 100% sigură este abstinenţa.

Dacă ai o viaţă sexuală activă, folosirea corectă a prezervativului reduce şansele de a face anexită. Relaţiile sexuale cu un singur partener, testat şi fără boli cu transmitere sexuală, scad incidenţa. Complicaţiile anexitei Atunci când nu este tratată, anexita poate duce la formarea de aderenţe pelvine şi durere cronică, blocarea trompelor. De asemenea, pot apărea acumulari de puroi la nivelul trompei sau ovarului, abcesul tubo-ovarian, care poate genera o infecţie sistemică. BIP este principala cauză de apariţie a sarcinii extrauterine, ca urmare a formării de aderenţe (ţesut cicatriceal) la nivelul trompelor.

Sarcina extrauterină reprezintă o urgenţă medicală majoră. De asemenea, anexita poate afecta organele genitale şi duce la infertilitate (imposibilitatea de a obţine o sarcină). Diagnosticul va fi pus de către medicul ginecolog care va ţine cont de simptome, de examinarea ginecologică, de culturile din vagin şi col. De asemenea, acesta poate recomanda teste de laborator din sânge şi urină pentru a determina gradul infecţiei şi răspândirea ei. Ecografia transvaginală este de asemenea un intrument util pentru vizualizarea organele genitale interne şi pentru diagnosticul abceselor.

În unele cazuri, când nu nu este depistată cauza durerilor, se recomanda laparoscopia diagnostică. Se introduce o cameră printr-o incizie la nivelul ombilicului şi se vizualizează organele pelvine. Majoritatea pacientelor necesită tratament ambulator. Dacă simtomatologia este severă, medicul poate recomanda spitalizare şi tratament intravenos cu antibiotice şi antiinflamatore Intervenţiile chirurgicale sunt rare, dar benefice în cazul ruperii abcesului ovarian. În mod normal, dacă o pacientă are simptomatologie de BIP, se prescriu iniţial antibiotice cu spectru larg pentru cel puţin 7 zile.

Este important ca tratamentul să fie cât mai repede început pentru a preveni complicaţiile. Dacă s-au recoltat culturi şi ulterior se constată că antibioticele iniţiale nu sunt ţintite pe infecţia depistată, antibioticoterapia se poate schimba. În general, o greşeală în tratarea anexitei poate duce la cronicizarea bolii, la o sarcină extrauterină,  infertilitate şi dureri pelvine cronice: · Administrarea incompletă a tratamentului. De multe ori, simptomatologia dispare înainte de vindecarea infecţiei şi unele paciente opresc prematur administrarea antibioticelor din diverse motive: că sunt prea tari, că nu mai au durere, că evită medicamentele etc. Oprirea antibioticului duce însă la apariţia bacteriilor rezistente, aşa că infecţia devine mult mult mai greu de tratat.

· Lipsa tratamentului în cazul partenerului. În foarte multe cazuri, partenerul este asimptomatic şi refuză medicaţia, considerând-o inutilă. Acest lucru este complet greşit. La reluarea activităţii sexuale, partenera se va reinfecta. · Ignorarea perioadei de abstinenţă.

Automedicaţia – administrarea unui antibiotic luat fără prescripţie şi în cantitate insuficientă duce la aparitia rezistentei la terapie. De asemenea, administrarea înainte de prezentarea la medic poate să mascheze bacteriile din culturi, iar rezultatul să fie fals negativ. · Amânarea tratamentului poate duce la cronicizarea anexitei. .