De ce vreti sa ma faceti sa plang?

Eu si plansul suntem intr-o relatie foarte buna. Adica atunci cand imi vine sa ma asez jos pe asphalt sis a plang, o voi face, lucru pe care vi-l recomand din toate inima, flacai si fete in egala masura. E terapeutic si face bine la nervi. Regula de aur este ca nu plang niciodata in public. Ritualul asta cu muci si sughituri asezonat cu injuraturi de neamuri se desfasoara intre patru pereti sau doar langa oamenii pe care ii iubesc si ma iubesc neconditionat. Adica vreo 4 la numar, prietene de suflet si familie.

In fata unui barbat n-as plange decat daca, asa cum ziceam, l-as iubi neconditionat. Dupa cum bine stiti, iubirea asta nu s-a lipit de mine pana acum. Foto Chepko Danil Vitalevich/ ShutterstockDaca ii intrebi, cei mai multi dintre barbati iti vor spune ca pentru ei, plansul unei femei e ceee este anafura pentru Pazuzu. Nu, multumesc. Acum sa nu ii judecam prea aspru.

Lucrul asta are, in umila mea parere, doua cauze. Pe de-o parte, li se baga de mititei in creier ca lacrimile sunt dovezi de slabiciune si barbatii nu plang. Mare fas, daca imi dati voie! Ba si ei ar trebui sa planga, sa se descarce si sa isi exprime emotiile. Despre asta, am mai povestit cu alta ocazie. Pe de cealalta parte, ma uit acum acuzator la voi, pupezelor care fleoscaiti din gene la orice nu va convine.

Carevasazica, atunci cand nu va iese mana de carti jucate, ii santajati emotional. Daca procedati la astfel de gesturi, va doresc sa patiti lucruri urate. Cum, de altfel, le doresc sa pateasca lucruri urate tuturor oamenilor care au nepasarea sa recurga la santaj emotional, indiferent de echipamentul genital din dotare. Din ce am observat eu, barbatii, in mod paradoxal, se descurca mai usor cu femeile care plag din orice decat cu femeile care nu plang si punct. .